Românii trăiesc și vor trăi din ce în ce mai rău. Deși se așteptau la ceva vremuri mai bune, să simțim că trăim. Ne-am pus speranța într-un om nou, dar poate că moștenirea primită nu e tocmai cea pe care și-ar fi dorit-o. Adrian Papahagi scrie: „Nu sunt nici avocatul, nici detractorul guvernului Bolojan și al președintelui Nicușor Dan. Nu sunt asociat cu ei în vreun fel. Am luptat cât am putut împotriva juntei putinist-securist-legionare a lui Georgescu și Simion, și implicit pentru funcțiile lui Nicușor și Bolojan, fiindcă sunt convins că așa e mai bine pentru mine și pentru țară. Mi-am pus viața între paranteze din octombrie 2024 până în mai 2025 și am scris, am vorbit, am convins. Pe Nicușor Dan l-am sprijinit din simpatie și colegialitate, cu toată forța mea de convingere, nu ca pe răul cel mai mic, ci ca pe un bine real. Deși n-am schimbat două cuvinte în viața mea cu Ilie Bolojan în viața mea, îl stimez și am încredere că e serios și onest. Sunt încântat că sunt ei la putere, nu trădătorii de țară Georgescu și Simion, două canalii securiste pentru care orice înjurătură e prea palidă. Știu că măcar vor ține linia corectă în politica externă și vor încerca să redreseze cât de cât situația internă.
După cum am început, vă așteptați să urmeze un „dar”. Urmează! Dar asta nu înseamnă că le-am dat un cec în alb. Dacă Nicușor devine, după stilul abordat la primăria capitalei, un sfinx în eternă ezitare, care comunică rar și sibilinic, care nu are echipă și preferă să tergiverseze orice ani de zile în loc să tranșeze eficient, îl voi critica. Dacă se înconjoară numai de oamenii sistemului și recită ca Iohannis rumegușul sistemului SIE-MAE (cum face deja în conferințele de presă – recunosc perfect stilul pe care aurescimea, diaconescimea și odobescimea nu-l pot depăși nici în ruptul capului), îl voi critica. Vrem viziune, zvâc, franchețe, nu fosilizare mentală și dendrificare lingvistică.
Dacă Bolojan se luptă întâi cu studenții, profesorii, editurile și librăriile, și nu cu Sistemul feudal de privilegii reprezentat de politicieni și clientelă, de administrația pletorică, serviciile atotputernici și magistratura ineficientă și arogantă, nu va avea simpatia mea. Dacă taie câteva sute de lei de la studenți, dar nu se atinge de pensiile speciale, de salariile de zeci de mii de lei lunar din magistratură, regii și firme de stat, de evaziunea din TVA, de matrapazlâcurile RAAPPS, voi deveni foarte rapid criticul lui. Sunt un om lucid și rezonabil, fără apetență pentru demagogie. Nu mă deranjează că Nicușor a promis că nu va crește TVA, deși asta nu ținea de el și bănuia că va crește. Asta e, la război ca la război, trebuiau câștigate alegerile, nu putea pierde voturi în favoarea mangafalei.
Înțeleg că Bolojan a luat întâi măsurile care garantează o colectare rapidă de la foarte mulți și eliminarea risipei. Procentele în plus la TVA înseamnă bani imediat. Bursele acelea nejustificate, de 450 lei pentru 1.000.000 de copii, înseamnă economii de 450.000.000 lei, deci aproape 100.000.000 €/lună. Înțeleg asta. Înțeleg și că magistrații și pensionarii speciali pot contesta în justiție diverse tăieri, că e mai complicat să obții rapid bani la buget tăindu-le lor din privilegii. Dar lumea vrea dreptate. Părintele care pierde câteva sute de lei pe lună, pensionarul cu pensie de 5.000 de lei, care plătește (cum e firesc) 200 lei CASS, se uită în jur și văd că unii combină salarii și pensii care depășesc 100.000 de lei/lună, cât nu visează să câștige un chirurg de vârf sau un manager de multinațională. Lumea vede că guvernul nu scade, ci crește la 5 vicepremieri. Lumea nu aude de tăieri ale banilor încasați de partide și de clientela lor. Dimpotrivă, zilnic mai aflăm din presă de salarii, pensii și privilegii scandaloase, fără urmări. Premierul Bolojan însuși citează cazuri revoltătoare în conferințele de presă, în loc să anunțe cum le-a rezolvat, de parcă rolul său ar fi să constate, nu să taie în carne vie.
În 2010, Băsescu și Boc au făcut, brutal și disperat, ce trebuia, după iresponsabilitatea lui Tăriceanu și în plină criză globală. Și Nicușor și Bolojan fac ce trebuie azi, după iresponsabilitatea lui Ciolacu, în plină criză națională. Dar să ia seama: dacă nu comunici cu empatie, ci anunți sec și brutal tăieri de venituri și creșteri de taxe (ca Băse în 2010 și Bolojan azi), dacă oamenii sărăcesc, dar văd găști de Udrea și Pinalti, sau de Busuioci și Marianenache prosperă, că au genți, ceasuri sau pensii de zeci de mii de euro, în timp ce ei își numără zecile de lei înainte de salariu – atunci oamenii se vor revolta. Pe bună dreptate.
Vrem să vedem capete tăiate la vârf. Vrem să citim zilnic cum e închisă o agenție inutilă, cum sunt băgați la zdup mafioți de partid și de stat, cum se reduc funcționari, secretari de stat, secretare și șoferi de politruci. Pe scurt: vrem să simțim aerul nou pe care îl aduce Nicușor după ce s-a încheiat euforia cu interviuri la portiță. Ne place zâmbetul lui candid, dar vrem și gesturi concrete, opoziție feroce la alde Savonea și Busuioc, că altfel nu știu cum mai drege busuiocul. Vrem să vedem că e al nostru, al lumii care l-a votat, nu al sistemului, ca Iohannis.
Vrem să-l vedem pe Bolojan că se luptă întâi pentru noi, nu cu noi. Că taie cu o mână fermă privilegii și pensii nesimțite și cu alta, mai blândă, burse și salarii din învățământ, nu că ne restrânge cu ambele mâini puterea de cumpărare, în timp ce sistemul securisto-feudal e nederanjat.
Îi credităm în continuare că sunt ce trebuie, de partea bună a lucrurilor și ne vom bate din nou pentru ei – câtă vreme vom crede că, sprijinindu-i, ne batem de fapt pentru noi, pentru o Românie onestă, decentă, echitabilă, suportabilă, respirabilă”.
Dragoș HOJDA
