CAMPIONII MARAMUREȘULUI – Mirela Pașca, povestea unei campioane a gimnasticii românești

Mirela Pașca s-a născut pe 19 februarie 1975 în Baia Mare, iar la vârsta de 5 ani s-a apucat de gimnastică. Legitimată la Clubul Sportiv Municipal din Baia Mare s-a pregătit sub îndrumarea antrenorilor Elena Marinescu, Alexandru Aldea, Iulian Simofi. La lotul naţional de la Deva a lucrat cu antrenorii O. Belu, I. Pop şi Eliza Stoica.

A fost campioană naţională la junioare şi la senioare, medaliată la diverse concursuri internaţionale.
A fost specialistă în proba de paralele, câștigând Internaționalele României în 1990.

La Cupa Mondială din 1990 s-a clasat pe locul doi la paralele și pe locul trei la sol;
în același an a devenit campioană europeană la paralele și s-a clasat pe locul trei la bârnă.

La Campionatele Mondiale de la Indianapolis (1991) a obținut medalia de bronz alături de echipa României.
La Campionatele Mondiale din 1992 s-a clasat pe locul trei la paralele.
La Jocurile Olimpice din 1992 a fost medaliată cu argint în proba pe echipe și s-a clasat pe locul patru la paralele.

În anul 1994 urmează cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport, unde, alături de Octavian Romas – fost campion la culturism și actualul soț – formează o echipă la gimnastică aerobică.

În 1996 devine vicecampioană națională la proba individuală și perechi în cadrul primului concurs național de gimnastică aerobică organizat în România.

Într-un interviu pentru Prosport din 2010, Mirela Pașca povestea despre perioada în care practica gimnastica de performanță, afirmând că atât bronzul la paralele la CM de la Paris, cât și argintul cu echipa la JO de la Barcelona (alături de sportive precum Lavinia Miloșovici, Gina Gogean și Vanda Hădărean) le-a cucerit doar într-o mână, în stânga, dreapta având-o accidentată.

Campionatul Mondial s-a disputat în perioada 15–19 aprilie, iar Jocurile Olimpice între 25 iulie – 9 august, ambele competiții în 1992.

Vlad HERMAN