Cristian Niculescu-Țâgârlaș, senator PNL de Maramureș, a acordat un amplu interviu site-ului www.juridice.ro, în care oferă amănunte inedite despre cariera lui de avocat, dar și despre cariera de politician.
Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule avocat Cristian Niculescu-Țâgârlaș, senator de Maramureș, președintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări din Senat, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. De ce ați ales să urmați cursurile unei Facultăți de Drept?
Cristian Niculescu-Țâgârlaș: În familie, am primit de la părinții mei o educație solidă bazată pe un set de principii perene, în centrul cărora se află cultul pentru adevăr și respectul pentru lege iar inclinația spre lectură mi-a deschis și alimentat interesul pentru incitanta lume a justiției. De aici și dorința de a urma studii juridice, deziderat împlinit cu succes.
Alina Matei: Și de ce avocat?
Cristian Niculescu-Țâgârlaș: Încă din liceu, preocupat fiind de lectură am dezvoltat un anumit tip de sentiment justițiar, o influență în acest sens având, de exemplu, ”Crimă și pedeapsă” al lui Fyodor Dostoevsky, roman în care pasiunea, vinovăția, remușcarea sunt sentimente care depășesc ca intensitate trăirile specifice mecanismelor statului. Acest gen de lecturi au dat răspunsuri certe adolescentului care-și punea întrebări despre societatea în care trăia și modul comportamental al indivizilor în societate. Este de notorietate faptul că după anul 1990 a existat o perioadă în care autoritatea statului și a instituțiilor sale era slăbită de comportamente și practici deviaționiste, manifestări care deveniseră chiar o practică curentă iar oamenii fără ”relații și pile” deveneau victime ale unui sistem corupt și abuziv. Plecând de la aceste realități pe care le observam, la care se adăugau informațiile dobândite prin studiu, având un bagaj de cunoștințe clar definit am decis să mă orientez spre domeniul avocaturii. Merită să menționez și faptul că încă din liceu și până în anul IV de facultate eram pregătit și convins că vreau să devin procuror, una din cele mai nobile profesii juridice la care se adăuga și aura romantică a luptătorului pentru dreptate. Însă, în urma discuțiilor purtate cu anumiți procurori care erau și profesori la facultatea de drept dar și cu alte persoane implicate în mecanismul judiciar am înțeles că era extrem de dificil să fi procuror în acele vremuri dacă voiai să-ți păstrezi independența opiniilor și profesionalismul soluțiilor avansate, în condițiile în care procurorii șefi din acea perioadă se amestecau și influențau soluțiile procurorilor din subordine. În consecință și în contextul menționat, am decis și optat pentru onorabila profesie de avocat, cea care îmi permite atât libertatea de gândire cât și de acțiune, aspecte la care țin enorm de mult.
Interviul integral poate fi citit aici.
