Ideea că Ucraina ar trebui să devină un stat-tampon neutru între Vest și Est acumulează popularitate în calitate de soluție pentru actuala criză din Europa de Est. Unii îi spun „finlandizare” ori „modelul finlandez”, referindu-se la politica de neutralitate a Finlandei din cursul războiului rece, scrie Foreign Policy.
Președintele francez Emmanuel Macron sugera chiar săptămâna trecută ca finlandizarea să fie „unul dintre modelele de pe masă” la discuțiile cu președintele rus Vladimir Putin pentru ameliorarea tensiunilor privind Ucraina. A doua zi Macron a dezavuat opțiunea, insistând că ar fi fost citat greșit. Însă alții, precum editorialistul Thomas Friedman de la The New York Times, încă mai apreciază că o Ucraină neutră poate înlătura percepția lui Putin că ar fi „încercuit de NATO”, cât și concentrarea de trupe din jurul țării.
Ideea e greșită din două motive.
În primul rând Ucraina este deja o țară neutră, de facto. Nu e membru NATO și UE, oricât i-ar fi plăcut să fie. Fostul secretar general al NATO Jaap de Hoop Scheffer a declarat recent: „Toți, inclusiv Putin, știu că Ucraina nu va deveni membru NATO în viitorul previzibil și imprevizibil. E deja un stat-tampon. E un lucru pe care nu-l veți auzi niciodată de la secretarul general al NATO Jens Stoltenberg; funcția nu-i permite. Însă eu îl pot spune acum”. Unul dintre motivele pentru care Ucraina nu prea are perspective de aderare la NATO este instabilitatea granițelor ei – „mulțumită” lui Putin. Același lucru li s-a întâmplat și Moldovei și Georgiei.
În ciuda acestei realități, Putin e extrem de supărat. El nu poate trăi cu o Ucraină neutră în fața porții. Din contră, o vrea subordonată și înrolată în sfera de influență a Rusiei, așa cum era odinioară. Metoda lui pentru a obține acest lucru constă în agresiune și intimidare, folosite încă de la anexarea Crimeii și ocuparea regiunii Donbas în 2014.
Deocamdată el a obținut opusul: ucrainenii își doresc tot mai mult integrarea cu Vestul. Dacă în aprilie 2012 doar 13% din ucraineni considerau NATO a fi cea mai bună opțiune de securitate, în august 2019 proporția lor era de 36%. Alt sondaj indică o susținere de 53% pentru aderarea la NATO, în 2021.
Asta-l supără pe Putin: chiar dacă Ucraina rămâne neutră, mulți ucraineni ies de pe orbita Moscovei. Cu cât Putin îi presează mai tare, cu atât mai mult ei privesc spre Vest și prețuiesc suveranitatea, democrația și presa liberă. A avea Ucraina drept stat-tampon este în mod evident insuficient pentru Putin; el vrea să-i distrugă suveranitatea, democrația și instituțiile independente. Acesta e motivul pentru care a concentrat 130.000 de trupe la granița ei în ultimele săptămâni. Un fost ministru portughez al afacerilor europene, Bruno Maçães, a scris: „Putin nu vrea o Ucraină neutră. Vrea o Ucraină rusească”.
Ceea ce ne aduce la al doilea motiv pentru care comparația cu neutralitatea Finlandei în cursul războiului rece e eronată: vreme de decenii Moscova i-a permis Finlandei, în cadrul neutralității ei rigide, să rămână democratică și să-și dezvolte instituțiile independente. În timp, conștientă de pericolul permanent al antagonizării Rusiei, Finlanda s-a deplasat lent dar decis înspre Occident.
Moscova i-a permis deoarece neutralitatea ei e garantată de Tratatele de Pace de la Paris din 1947. Finlanda nu putea fi membru NATO, UE sau al oricărui club considerat occidental de Moscova – dar, deși a respectat cu grijă această constrângere, guvernul finlandez chiar a avut libertatea de a-și cârmui țara. Firește, a fost nevoie ca această libertate să fie câștigată pas cu pas.
Rene Nyberg, fost ambasador finlandez în Rusia, a declarat într-un interviu că guvernele Finlandei pășeau ca pe coji de ouă în relația cu Moscova. De exemplu, Finlandei nu i s-a permis să devină membru al Asociației Europene a Liberului Schimb, un club al non-membrilor UE. Apoi, cu viclenie, Finlanda a propus înființarea a două asociații: Finefta, adică Asociația Europeană a Liberului Schimb-Finlanda, și Comecon, sau Consiliul pentru Asistență Economică Reciprocă, o organizație în oglindă cu Finefta, la care mai participau doar state comuniste. „Prin manevre inteligente, ne-a reușit”, a declarat Nyberg. „Desigur, Finefta chiar am folosit-o, în vreme ce varianta Comecon n-a mai ajuns să fie activată deloc.”
Deocamdată el a obținut opusul: ucrainenii își doresc tot mai mult integrarea cu Vestul. Dacă în aprilie 2012 doar 13% din ucraineni considerau NATO a fi cea mai bună opțiune de securitate, în august 2019 proporția lor era de 36%. Alt sondaj indică o susținere de 53% pentru aderarea la NATO, în 2021.
Asta-l supără pe Putin: chiar dacă Ucraina rămâne neutră, mulți ucraineni ies de pe orbita Moscovei. Cu cât Putin îi presează mai tare, cu atât mai mult ei privesc spre Vest și prețuiesc suveranitatea, democrația și presa liberă. A avea Ucraina drept stat-tampon este în mod evident insuficient pentru Putin; el vrea să-i distrugă suveranitatea, democrația și instituțiile independente. Acesta e motivul pentru care a concentrat 130.000 de trupe la granița ei în ultimele săptămâni. Un fost ministru portughez al afacerilor europene, Bruno Maçães, a scris: „Putin nu vrea o Ucraină neutră. Vrea o Ucraină rusească”.
Ceea ce ne aduce la al doilea motiv pentru care comparația cu neutralitatea Finlandei în cursul războiului rece e eronată: vreme de decenii Moscova i-a permis Finlandei, în cadrul neutralității ei rigide, să rămână democratică și să-și dezvolte instituțiile independente. În timp, conștientă de pericolul permanent al antagonizării Rusiei, Finlanda s-a deplasat lent dar decis înspre Occident.
Moscova i-a permis deoarece neutralitatea ei e garantată de Tratatele de Pace de la Paris din 1947. Finlanda nu putea fi membru NATO, UE sau al oricărui club considerat occidental de Moscova – dar, deși a respectat cu grijă această constrângere, guvernul finlandez chiar a avut libertatea de a-și cârmui țara. Firește, a fost nevoie ca această libertate să fie câștigată pas cu pas.
Rene Nyberg, fost ambasador finlandez în Rusia, a declarat într-un interviu că guvernele Finlandei pășeau ca pe coji de ouă în relația cu Moscova. De exemplu, Finlandei nu i s-a permis să devină membru al Asociației Europene a Liberului Schimb, un club al non-membrilor UE. Apoi, cu viclenie, Finlanda a propus înființarea a două asociații: Finefta, adică Asociația Europeană a Liberului Schimb-Finlanda, și Comecon, sau Consiliul pentru Asistență Economică Reciprocă, o organizație în oglindă cu Finefta, la care mai participau doar state comuniste. „Prin manevre inteligente, ne-a reușit”, a declarat Nyberg. „Desigur, Finefta chiar am folosit-o, în vreme ce varianta Comecon n-a mai ajuns să fie activată deloc.”
