La recensământul din 1941, în Coltău trăiau 1105 locuitori, dintre care 13 erau izraeliți. În primăvara anului 1944, evreii din Coltău au fost duși în ghetoul din Valea Borcutului, de unde au fost deportați la Auschwitz la sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie de administrația maghiară de atunci. Un grup de evrei a fost capturat în pădurea de lângă Coltău. Erau 33 de persoane care reușiseră să fugă din Baia Mare chiar înainte de ghetoizare.
Moșierul Korponai din Coltău s-a purtat omenește, trimițând zilnic pâine și lapte oamenilor internați în ghetoul de la Baia Mare, până în momentul în care Jenő Nagy, comandantul poliției și al ghetoului, a oprit aceste transporturi.
La recensământul efectuat de Congresul Evreiesc în anul 1947, la Coltău nu a fost înregistrat niciun evreu.