Documentul american desecretizat pe care vi-l prezentăm este important nu doar ca sursă istorică. Printre altele, faptul că Nicolae Ceauşescu, primul Preşedinte al României – atunci în funcţie – era acceptat ca un apropiat al S.U.A., ca o punte de legătură între Israel şi ţările arabe, între Washington, Moscova şi Beijing. Personal, a fost apreciat de Preşedinţii S.U.A., Richard Nixon (primul preşedinte american care a vizitat România 1967 – în timpul mandatului său) şi Gerald Ford.
„România este, probabil, singura ţară din lume care menţine relaţii prieteneşti cu toate marile puteri antagoniste, cu Israelul şi cu statele arabe, cu Germania de Est si cu Germania de Vest, cu U.R.S.S. şi cu Albania şi China, cu Hanoiul şi cu S.U.A.”, scria, atunci cotidianul Glasgow Herald. România avea o conducere competentă şi un corp diplomatic ce şi-a dovedit din plin, nu doar competenţa şi şi excelenţa. Nicolae Ceauşescu a ştiut să menţină relaţii utile statului roman şi intereselor acestuia. Fapt confirmat Henry Kissinger, care, în anii ’70 ai secolului al XX-lea diplomat de înalt nivel internaţional l-a recunoscut şi aceptat pe şeful statului român, ca partener interesant de discuţie, derulată într-o atmosferă favorabilă ambelor ţări şi cu abordări de mare complexitate. Astăzi, oficialii statului roman sunt trataţi de marile puteri dar şi de state mici – ca arendaşi lipsiţi de demnitate şi patriotism. Vremelnici şi nevrednici conducători ai ţării. Vă rugăm să citiţi cu atenţie documentul, să extrageţi singuri esenţialele aspecte, concluziile aparţinându-vă în totalitate. (Ion Măldărescu).
Strict secret de importanță deosebită
Notă de convorbire
La 3 noiembrie 1974, Nicolae Ceaușescu, președintele Republicii Socialiste România, l-a primit pe Henry Kissinger, secretarul de Stat al Statelor Unite ale Americii. La convorbire au fost prezenți George Macovescu, ministrul Afacerilor Extern, Harry Barnes jr., ambasadorul S.U.A. la București şi Sergiu Celac, interpret.
Nicolae Ceaușescu: Este cam scurtă șederea dumneavoastră; data viitoare ar trebui să stați mai mult, să vizitați câte ceva în România.
Henry Kissinger: Aș dori foarte mult.
Nicolae Ceaușescu: Poate după încheierea păcii în Orientul Mijlociu.
Henry Kissinger: Poate n-ar trebui să aștept atât de mult.
Nicolae Ceaușescu: În orice caz, doresc să vă urez bun venit în România și să exprim satisfacția mea, a conducerii României pentru bunele relații existente între România și Statele Unite, precum și față de vizita dumneavoastră. Deși scurtă, sper că va fi o vizită utilă.
Henry Kissinger: Doresc să vă spun, domnule Președinte, că bunele relații inițiate prin vizita președintelui Nixon în România reprezintă un principiu stabil al politicii noastre externe. Faptul că la noi a avut loc o schimbare a administrației nu afectează linia stabilită de dumneavoastră împreună cu președintele Nixon.
Președintele Ford este gata, ca și mine, să continue acest curs și să-l intensifice. Apreciem faptul că ați trimis la Washington emisari speciali pentru a ne ține la curent cu gândurile Dumneavoastră. Considerăm că aceste schimburi de păreri confidențiale la nivel înalt trebuie menținute.
continuarea pe art-emis.ro