În perioada 1970-1979, Securitatea a recrutat peste 121.000 de colaboratori, dintre care aproape 100.000 erau bărbați și 21.000 aveau studii superioare.
Printre aceștia se numărau peste 800 de elevi minori, 1.700 de studenți, aproape 1.500 de medici, 1.200 de juriști și circa 2.000 de membri ai clerului din toate cultele recunoscute. Această rețea informativă vastă, organizată pe mai multe direcții, a fost esențială pentru supravegherea societății românești, Direcția I (informații interne) având cel mai mare număr de informatori, cu un total de 38.500 de colaboratori noi.
Potrivit CNSAS, celelalte direcții importante erau Direcția II, specializată în contrainformații economice, cu 18.600 de colaboratori, Direcția III, axată pe contraspionaj, cu 14.000, și Direcția IV, responsabilă de contrainformații militare și penitenciare, cu 12.200 de colaboratori. Aceste cifre subliniază rolul crucial al Securității în controlul politic și social al României în anii ’70.
