În anul 1746 în Dragomirești trăia o singură familie de evrei. Aceasta se ocupa cu fiertul țuicii. Cu timpul numărul evreilor din Dragomirești a crescut constant. În 1880 trăiau 325 de evrei aici, iar în anul 1941 684 de persoane s-au declarat evrei.
La sfârșitul secolului 18 comunitatea și-a construit o sinagogă, casă de rugăciuni și o baie rituală. Localitatea avea și heider și ieșiva.
Primul rabin a fost ales în anul 1880 în persoana lui Mose Stern. Rabini ai comunității au mai fost Menachem Mendel Sapira și Moșe Israel Feldman. Acesta din urmă a fost ucis în Auschwitz.
Majoritatea evreilor din Dragomirești se ocupau cu agricultura, silvicultura, mici afaceri locale și mai multe distilerii de alcool.
În anul 1944 începe sfârșitul acestei comunități. În data de 15 aprilie în localitate se înființează un ghetou. Aici sunt adunați circa 2000 de evrei din ocolul Dragomirești. Condițiile au fost crunte. Evreii au fost bătuți de jandarmi, cât și de localnici. Fiecare dintre aceștia căutând aurul ascuns.
În 19 mai toți evreii din ghetou au fost trimiși la Vișeu de Sus. Unii cu căruțe, alții pe jos peste munți. Cei care nu putea ține pasul au fost împușcați pe loc și înhumați în pădure.
În ziua în care au ajuns în Vișeu de Sus au fost urcați în tren și au fost trimiși spre moarte sigură în Auschwitz. Majoritatea evreilor din Dragomirești a fost ucisă în camerele de gazare imediat după ce au ajuns în lagărul de exterminare.
După război s-au mai întors aproximativ 50 de supraviețuitori, dar în decurs de câțiva ani au emigrat cu toții. Astăzi în Dragomirești nu mai trăiesc evrei.
Asociația Maramureș Heritage
