Iancu Guda: Adevărul despre noile reguli ANAF și manipularea marilor datornici

Deranj mare în rândul băieților „șmecheri”, hoți, interlopi și mafioți care beneficiau de eșalonări peste eșalonări la datoriile fiscale restante către ANAF, de milioane de euro, în timp ce micul contribuabil cinstit era constrâns să își plătească datoriile la timp.

Acești băieți manipulează și amplifică acum o minciună nenorocită, prin care sperie toți antreprenorii că ANAF le execută averea personală (de exemplu, casa în care stau) dacă nu își plătesc datoriile și nu mai beneficiază de eșalonări.
FALS.

ADEVĂRUL ESTE URMĂTORUL

Măsura, pe fond, este bună, chiar dacă este un șoc pentru unii. Este necesară. Explic mai jos.

DESPRE CE ESTE VORBA?

Dacă acumulezi pe afacere datorii fiscale restante de peste 400.000 lei, se poate face eșalonare (plată în tranșe) doar în baza unui contract de fideiusiune (garanție personală).
Se acordă dreptul la o singură eșalonare; dacă nu este respectată, se execută contractul de fideiusiune (garanția personală).

Contribuabilul cinstit sau micile afaceri nu au niciun motiv de panică. Măsura afectează doar 0,4% dintre antreprenori și lovește exact în datornicii mari care beneficiau de eșalonări necondiționate și care fentau legea.

1️⃣ CINE ESTE AFECTAT

Garanția este necesară doar dacă datoria fiscală este mai mare de 400.000 lei. Măsura lovește direct în marii datornici.
Pentru ca un SRL să aibă datorii fiscale restante de 80.000 euro trebuie să ruleze minimum 1 milion euro (doar 43.646 firme), din care doar 3.840 au datorii fiscale restante, iar numai 2.980 de companii depășesc pragul de 400.000 lei.
Asta înseamnă 0,4% din totalul companiilor active din România.

2️⃣ EXCEPȚII

Dacă ești în blocaj pentru că ai sume de recuperat de la stat (facturi emise și neîncasate, TVA de compensat, concedii medicale nedecontate), atunci se face compensare și se pune problema fideiusiunii (garanției) doar dacă datoria netă a SRL-ului este mai mare de 400.000 lei.

Dacă ai un litigiu în curs cu statul pentru că nu recunoști datoria, se amână aplicarea garanției până la decizia finală din instanță.

Excepțional, se poate aplica și la sume mai mici de 400.000 lei (impozite cu reținere la sursă sau TVA restant de peste un an care nu se încadrează la eșalonare simplă). Maximum 2% din micile afaceri se încadrează aici.

3️⃣ ESTE NORMAL ȘI NECESAR

Toate țările din UE au un prag valoric peste care datoriile fiscale sunt eșalonate în baza unor garanții personale. De ce România să fie diferită?

Până acum, statul român (ANAF) era singurul creditor care nu lua garanții personale pentru datoriile neplătite ale companiilor. Nicio bancă nu îți oferă credit pe firmă de peste 80.000 euro fără fideiusiune (cu excepția afacerilor foarte solide). La fel și furnizorii, care cer garanții pentru asemenea expuneri.

De ce statul, prin creditul fiscal, ar trebui să fie diferit?

România este țara cu cele mai mari datorii fiscale restante (84 miliarde lei) raportat la cifra de afaceri a companiilor (2.612 miliarde lei), comparativ cu UE. Tocmai noi să facem excepție, unde hoția este cea mai mare, și să fim mai relaxați?

4️⃣ RESPONSABILIZARE

În lipsa unor garanții, toți „șmecherii” cu avocați buni găsesc tertipuri legislative și obțin eșalonări la nesfârșit, în timp ce micul contribuabil restant are conturile blocate imediat, pentru că nu are bani de avocați buni.

Garanția de fideiusiune lovește exact în cei mai mari hoți, care obțineau eșalonări fără sfârșit fără să plătească nimic sau plătind foarte puțin, fără penalități.

În România, furăciunea și evaziunea fiscală sunt printre cele mai mari din UE, cu cea mai ridicată economie subterană din PIB (singurii peste 10%) și cele mai mici venituri publice încasate ca procent din PIB (doar 30%, față de media UE de 40%).

Pierdem anual din cauza economiei subterane între 150 și 200 miliarde lei, în fiecare an. Enorm. Mai mult decât întreg PNRR-ul, anual.
Vă dați seama?

În mod logic, în țara în care se fură cel mai mult, trebuie să impunem cele mai dure măsuri legislative pentru colectarea datoriilor fiscale, nu cele mai relaxate.

5️⃣ CE VREM, DE FAPT?

Vrem ca ANAF să își colecteze mai bine și mai eficient taxele, de la toți contribuabilii, să existe egalitate pentru toți, astfel încât să fie concurență loială și corectă. Sunt convins că majoritatea gândește așa.

Nu vrem să îi lăsăm pe cei „șmecheri” să facă combinații, să nu respecte legea și să facă concurență neloială antreprenorilor cinstiți. Așa că nu vă lăsați manipulați. Gândiți critic și logic.

Știu că toate vin tăvălug peste noi. Și eu sunt antreprenor și plătesc taxe mult mai mari: impozit pe profit în loc de impozit pe cifra de afaceri, impozit majorat pe dividende, decont TVA mai mare, impozit majorat pe investiții la bursă, taxe mari pe muncă etc.

Nu îmi convine să văd amânarea reformelor din pensiile speciale, problemele din justiție, sinecurile sau risipa din sectorul public. Este frustrant să vezi toate aceste inechități și practici cu dublă măsură, iar noi, sectorul privat, să plătim mai mult.

Frustrarea din societate este enormă. Tocmai de aceea trebuie să punem presiune publică pentru accelerarea reformelor și să susținem măsurile care aduc egalitate și corectitudine, așa cum este această măsură, care lovește direct în cei mai mari datornici fiscali, majoritatea „băieții deștepți din umbră” care beneficiază nedrept, nejustificat și necondiționat de zeci de eșalonări până la prescriere. Gata.

Iancu Guda