Județul Maramureș ar putea avea încă un monument în lista UNESCO, după bisericile de lemn deja incluse în patrimoniul mondial. Este vorba despre Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet, care a intrat in Lista Tentativa UNESCO, o etapă premergătoare. Aura Pintea, directorul Direcției pentru Cultură Maramureș, a ținut să arate că „în cadrul celei de-a 46-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO din New Delhi, India, au intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO „Ansamblul Monumental realizat de Constantin Brâncuși la Târgu-Jiu” şi Bunul cultural serial „Frontierele Imperiului Roman-Dacia” (FRE-Dacia)”.
„Totodată, Lista Indicativă a Romaniei pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO s-a îmbogățit cu patru noi poziții: Ctitorii Domneşti din Tara Românească şi Moldova, Reşedinţe Regale din Sinaia, Foste închisori comuniste din România şi Peştera Movile. Lista Indicativă este un inventar de situri situate pe teritoriul fiecărei ţări Parte a Convenţiei Patrimoniului Mondial, considerate ca fiind susceptibile de a fi înscrise în Lista Patrimoniului Mondial – LPM UNESCO. Ea este un instrument de planificare a listei patrimoniului mondial, furnizând informaţii despre viitoarele propuneri de înscriere. Propunerile de noi înscrieri în LPM nu sunt examinate decât dacă siturile respective figurează deja în Lista Indicativă. Prin urmare fiecare stat trebuie să transmită Lista Indicativă actualizată cu un an înainte de orice propunere de înscriere în LPM. De asemenea toate Statele semnatare ale Convenţiei sunt încurajate să revizuiască propria Listă Indicativă cel puţin o dată la 10 ani.
Ȋn cadrul Fostelor Închisori comuniste din România, alături de Fortul nr. 13 Jilava, Închisoarea de la Râmnicu Sărat, Închisoarea Pitești, Fostul Penitenciar de la Făgăraș se află şi Fostul Penitenciar de la Sighetul Marmației – locuri ce păstrează și onorează memoria victimelor regimului comunist care au suferit sau au pierit pentru opoziția lor față de regim. Această selecție ilustrează tipologii diferite atât ale experimentelor opresive ale regimului, cât și ale sistemelor de detenție în care mii de nevinovați au pierit și despre care mii de supraviețuitori au depus mărturii impresionante.
Penitenciarul de la Sighetu Marmaţiei a fost construit între 1896-1897 de autorităţile maghiare şi până în 1944 a găzduit condamnaţi de drept comun pe perioade cuprinse între 6 luni şi 2 ani. Ȋn timpul administraţiei militare sovietice (noiembrie 1944 – martie 1945) aici au fost închişi dezertori ruşi delincvenţi care ulterior au fost transferaţi în Uniunea Sovietică. prin Sighet se făcea repatrierea foştilor prizonieri şi foştilor deportaţi din U.R.S.S. În perioada 1948-1950 au fost închiși aici elevi, studenți și țărani din rezistența maramureșeană. Între mai 1950 și iulie 1955 penitenciarul a devenit unul de maximă securitate În zilele de 5-6 mai 1950 au fost aduşi la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga ţară (foşti miniştri, academicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, politicieni), unii dintre ei condamnaţi la pedepse grele, alţii nici măcar judecaţi, câțiva nu trecuseră nici măcar prin anchete. Majoritatea aveau peste 60 de ani, unul împlinise 93 de ani. În octombrie-noiembrie 1950 au fost transportaţi la Sighet şi 45-50 de episcopi şi preoţi greco-catolici şi romano-catolici. În august 1951 au fost transferați din penitenciarul Galați membrii lotului PNȚ (condamnați în noiembrie 1947 la pedepse draconice). Penitenciarul, cunoscut sub numele de “colonia Dunărea “, era considerat “unitate de muncă specială”, fiind supusă unui secret total și unei paze excepționale, frontiera Uniunii Sovietice fiind situată la mai puţin de doi kilometri. În 1955, ca urmare a Convenţiei de la Geneva şi în vederea mult amânatei admiteri a României comuniste (RPR) în ONU, parte din deţinuţii politici din închisorile româneşti au fost eliberaţi, parte transferaţi în alte închisori, parte trimiși în domiciliu obligatoriu. La Sighet din cei circa 200 de deţinuţi, 54 muriseră”, spune Aura Pintea.
„Închisoarea de la Sighet a redevenit de drept comun. După alte două decenii – o dată cu decretul din 1975 prin care pedepsele puteau fi executate la locul de muncă – în 1977 a fost dezafectată, devenind fabrică de mături, sediu al gospodăriei colectei, depozit de sare și anvelope şi, în cele din urmă, o ruină abandonată. Fundaţia Academia Civică a preluat ruina fostei închisori în 1993, în vederea transformării ei în muzeu. Proiectul-cadru a fost propus Consiliului Europei de Ana Blandiana. Pentru realizarea acestuia trebuia pe de o parte organizată strângerea fondurilor indispensabile reabilitării clădirii, iar pe de altă parte realizarea unei bănci de date necesare creării muzeului. Prin efortul material al Fundației Academia Civică și prin travaliul științific al Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului, ambele aflate la București, fosta închisoare a devenit primul memorial din lume dedicat victimelor comunismului. Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei este realizat şi administrat de Fundaţia Academia Civică. Format din Muzeul de la Sighet şi din Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, cu sediul în Bucureşti, precum şi organizator al Şcolii de Vară, Memorialul este o instituţie a Memoriei, unică în felul ei prin faptul că este în acelaşi timp institut de cercetare, de muzeografie şi de învăţământ”, spun cei de la memorialsighet.ro.
Dragoș HOJDA
