POVESTIRI ÎN POSTUL MARE (9) – Apa fântânilor, lichidul esențial al vieții în rugăciune…

Athosul este Grădina Maicii Domnului… Nu putea fi așa dacă nu exista apă. Dumnezeu nu putea lăsa un astfel de loc fără resursa esențială a vieții. Și, așa, exista fântâni în interiorul și exteriorul mănăstirilor, precum și izvoare care formeaza câteva lacuri. Trecătorul ostenit va întâlni în peregrinările sale superbe fântâni, adevărate bijuterii, și va avea ocazia să se odihnească lângă ele, stingăndu-și setea cu apa răcoroasă și curată precum cristalul.

Sfântul Munte are multe și pline de povestiri izvoare sau peșteri care adăpostesc esențiala resursă a vieții și a rugăciunii. Este de datoria noastra, precum a oricarui drumeț, de a căuta și cerceta aceste locuri. De remarcat că majoritatea au povești care o au în centrul lor pe Maica Domnului, singura femeie care a călcat aceate locuri.

Mulți dintre domnitorii si romanii care au donat sume de bani s-au gandit si la rețelele de apă, trimițând sume de bani pentru astfel de proiecte. Revenind la peșterile mai relevante le amintim aici pe cele ale Sfântului Athanasie Athonitul sau al Maicii Domnului de la Iviron. Cu multe legende nascute în jurul lor, aceate izvoare continuă să curgă de mii de ani, potolind setea trecătorului credincios. Credința ortodoxă a născut multe minuni ale apei zămislite din mir pe muntele Athos. La momente de secetă grea, monahii au primit veștile salvatoare în visuri religioase, acțiunile ulterioare ale vițuitorior salvâmd raiul din Grădina Maicii Domnului…

Vă propun în viitoarea poveste o bucată se care noi ne lovim zilnic… Administrația Sfântului Munte…

Radu ȚOLAȘ