Vorbim despre o propunere legislativă pentru modificarea art.1391 alin(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil. Potrivit inițiatorilor, „dacă în cazul victimei directe a unui accident de circulaţie ce a suferit o afectare gravă, iremediabilă şi permanentă a sănătăţii sale, viaţa sa privată socială este definitiv afectată, iar repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală şi să includă şi daunele morale (pretium doloris), în cazul victimelor indirecte viaţa lor privată este parţial afectată, dar numai în ceea ce priveşte interacţiunile sociale cu victima directă”.
„Art. 22 din Constituţie protejează, între altele, dreptul la integritate psihică, iar art. 26 ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată şi impune autorităţilor publice atât obligaţii negative, de abţinere de la orice ingerinţă în sfera vieţii de familie a persoanei, cât şi obligaţii pozitive, şi anume aceea de a asigura cadrul normativ necesar protejării acestui drept fundamental. Componenta psihică a existenţei umane este un element esenţial al identităţii fiecărei persoane. Prin urmare, protejarea acestui aspect, inclusiv prin reglementări legale clare, este esenţială pentru respectarea drepturilor omului. Chiar dacă nu sunt mereu vizibile sau uşor de cuantificat, suferinţele psihice pot exista şi pot
afecta profund persoana. Interacţiunea zilnică cu un membru aflat în ,,stare vegetativă” sau cu dizabilităţi fizice severe poate crea condiţii de viaţă dificile pentru ceilalţi membri ai familiei, generând la rândul lor suferinţe psihice.
Din perspectivă juridică, familia este privită din două unghiuri principale: protejarea ei ca entitate socială, inclusiv stabilirea condiţiilor pentru dobândirea statutului de membru al familiei, şi reglementarea raporturilor de drept între membrii familiei. Codul civil
detaliază aceste relaţii, incluzând atât aspecte patrimoniale, cât şi nepatrimoniale. În ceea ce priveşte daunele materiale rezultate din vătămări corporale, inclusiv cele suferite de persoanele aflate în întreţinerea victimei, articolul 1.387 din Codul civil consacră principiul reparării integrale. În mod similar, articolul 1.391 ar trebui să ofere o soluţie adecvată şi în cazul daunelor morale derivând din obligaţia de sprijin moral reciproc. Articolul 26 din Constituţie recunoaşte existenţa legăturilor de familie pentru toţi membrii acesteia, fie că sunt victime directe, fie indirecte ale unor fapte cauzatoare de prejudicii corporale.
Curtea a statuat că legiuitorului îi revine obligaţia reglementării unor criterii în funcţie de care să poată aprecia acordarea sau nu a daunelor morale şi victimelor indirecte, respectiv a unor criterii care să sprijine instanţele judecătoreşti în determinarea sferei persoanelor care pot beneficia de astfel de reparaţii morale. În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, victimele indirecte ale infracţiunilor, care vatămă integritatea corporală sau sănătatea, au dreptul la despăgubiri pentru daunele nepatrimoniale suferite, inclusiv pentru suferinţele psihice cauzate de pierderea unui membru al familiei. Aceste drepturi sunt garantate prin legislaţia europeană şi naţională, care trebuie să asigure o despăgubire „corectă şi adecvată” în fiecare caz în parte”, se precizează în proiectul de lege amintit.
Dragoș HOJDA