Într-o analiză realizată pentru Sky News de colonelul Philip Ingram, fost ofițer britanic de informații și planificator NATO, se arată că ofensiva ucraineană din această vară a mers înaintea calendarului NATO de livrare atât a blindatelor, dar și de antrenare a trupelor și, mai ales, de asigurare a superiorității aeriene de care ucrainenii aveau nevoie pentru a străpunge o apărare rusească bine planificată.
În iulie, ministrul ucrainean al apărării de atunci, Oleksii Reznikov, credea că Ucraina va câștiga războiul până în vara anului 2024 și că tot atunci ar putea fi admisă în NATO. “Realitatea a ceea ce Ucraina a realizat cu adevărat pe teren ar sugera că aceasta a fost o evaluare prea optimistă”, scrie biziday.ro.
Lansarea ofensivei ucrainene, la începutul lunii iunie, a venit după câteva succese semnificative, la sfârșitul anului 2022, când Armata Ucraineană a recuperat zone uriașe din Herson și Harkov, dar și după ce Rusia fusese atrasă la Bakhmut într-o luptă epuizantă în urma căreia luptătorii Wagner au fost aduși până în punctul în care au trebuit retrași din prima linie.
“Odată cu livrarea de trupe proaspete antrenate de Occident, echipate cu tancuri Leopard și Challenger, vehicule de luptă ale infanteriei Bradley și Marder, HIMARS și artilerie de 155 mm, s-a creat așteptarea că ucrainenii vor trece prin apărarea rusă ca un cuțit încins prin unt și vor ajunge la Marea Azov în câteva luni. Dar ucrainenilor le lipsea superioritatea aeriană, elicopterele de atac, n-aveau nici suficientă apărare antiaeriană și, cel mai semnificativ, n-aveau suficiente mijloace de geniu (inginerie militară) cu care să străpungă într-un mod extins defensiva Rusiei. În realitate, ucrainenilor le lipseau și trupele antrenate, tancurile, artileria, rachetele și vehicule de luptă ale infanteriei, pentru că ei au pornit ofensiva în contratimp cu calendarul de livrare a echipamentelor occidentale”.
Philip Ingram mai arată că rușii și-au propus să îi întârzie cât mai mult pe ucraineni, iar folosirea elicopterelor de atac și a apărării bine planificate a arătat inclusiv vulnerabilitatea blindatelor occidentale. “Acum, la începutul sezonului ploios, predicțiile lui Reznikov rămân departe”, mai arată fostul planificator al NATO.
Acest lucru a încurajat Rusia să lanseze, în octombrie, un contraatacat la Avdiivka, în regiunea Donețk, dar numai după ce a primit 1.000 de containere cu muniție și echipament din Coreea de Nord.
“Dar asta înseamnă că Rusia câștigă? Pur și simplu, nu! Ucraina menține inițiativa militară și dictează timpul și locul operațiunilor. Ucraina continuă să slăbească capacitatea Rusiei de a-și susține operațiunile atacând logistica, sediile, bazele aeriene și bazele navale. Rusia se bazează din ce în ce mai mult pe Coreea de Nord și Iran pentru material militar și speră că și China va începe să-i furnizeze ceva”.
În același timp, Armata Ucraineană încă așteaptă tancurile americane Abrams, o parte din tancurile germane Leopard și avioanele de luptă F-16. Tocmai a primit rachete cu rază lungă ATACMS, pe care le-a folosit în atacuri devastatoare asupra aeroporturilor ce adăposteau elicoptere rusești.
“În timp ce Rusia devine mai slabă din punct de vedere militar, Ucraina devine mai puternică, dar aceasta rămâne totuși o luptă David vs Goliat, iar Goliatul rus își menține o putere semnificativă. Adevărata întrebare este poate Ucraina să continue să-și gestioneze resursele după începerea războiului dintre Israel și Hamas? Conflictul acela, aflat la mii de kilometri distanță, este cea mai bună speranță a lui Putin de a aduce războiul din Ucraina într-un impas și, prin urmare, din perspectiva sa, de a învinge”.