România e în prag de sancțiuni, riscând suspendarea fondurilor europene și pierderea credibilității financiare

Zilele trecute, comisarul european pentru economie, Valdis Dombrovskis, a venit la București. O vizită scurtă, discretă și, paradoxal, aproape ignorată de presa românească. Scopul vizitei? Un avertisment oficial privind deficitul bugetar uriaș al României – 9,3% din PIB în 2024, record absolut în Uniunea Europeană.

Tradus pe românește: România e în prag de sancțiuni, riscând suspendarea fondurilor europene și pierderea credibilității financiare. S-a aruncat bani în stânga și-n dreapta, pe datorie, ca la o nuntă fără sfârșit. Rezultatul? O datorie publică care explodează, o inflație care înghite salariile reale și o economie sufocată de birocrație.

Și, pe fundalul acestei catastrofe financiare, răsare același nume uzat și toxic: PSD, partid sub care statul a devenit o fabrică de pomeni electorale. PSD, sub diversele titulaturi cu care a prestat vreme de 35 de ani, n-a greșit, a calculat și a osificat modelul: împrumuți, dai, pierzi, dar te votează lumea. A știut că românii pedepsesc austeritatea, nu risipa. Așa că a preferat să împrumute ca să cumpere voturi, lăsând generațiile viitoare să plătească dobânzile.

Echilibrul economic? Un moft. Deviza? „Banii se termină, dar voturile trebuie hrănite!”

Drept urmare, azi, statul român trăiește din datorii făcute ieri pentru promisiuni expirate mâine.
👉 60% din cheltuieli merg pe salarii și pensii,
👉 doar 12% pe investiții.
Restul? În gaura neagră a clientelismului.

Cu aproape 5 milioane de pensionari și peste 1 milion de bugetari fideli, PSD și-a construit fortăreața electorală.
Tinerii? Plecați sau scârbiți.
Investițiile? Blocate de birocrație și incompetență.

Astfel, România a devenit un stat pensionar, unde generațiile active plătesc pentru liniștea electorală a celor care votează „stabilitatea”.

Ca să-și desăvârșească „lucrătura”, PSD a transformat instituțiile statului în proprietăți de partid:
➡️ clientelism local, primării subordonate baronilor;
➡️ capturarea justiției prin numiri politice;
➡️ digitalizarea ANAF, amânată la nesfârșit;
➡️ fonduri europene deturnate prin firme-fantomă;
➡️ 10 miliarde de euro disponibile în PNRR, doar 2,8 miliarde folosite.
🔄 Un ciclu vicios perfect: corupție → deficit → împrumuturi → dobânzi → stagnare.
Și toate pentru că o instituție eficientă înseamnă sfârșitul clientelei. Iar clientela e oxigenul PSD-ului.

Azi vedem că, după 35 de ani, PSD n-a învățat nimic și nu regretă nimic. A livrat o Românie falimentară care trăiește efectele unei beții bugetare prelungite.

Rezultatul?

O datorie publică sufocantă, o inflație care devorează veniturile reale și o economie înțepenită în birocrație.
Și acum piețele tremură, investitorii fug, iar românii plătesc nota de plată cu taxe mai mari și servicii publice prăbușite.

Aceasta este moștenirea PSD în formă pură.

Dombrovskis a venit să spună, direct: „România trebuie să taie, să reformeze, să livreze.” PSD a răspuns cu o tăcere strategică și un zâmbet electoral. Exact ca un șofer beat prins cu 180 km/h care dă vina pe drum. Premierul Bolojan n-a preluat o guvernare, ci un incendiu fiscal cu flăcări de 9,3% din PIB.

Ținta sa de 6% deficit în 2026 e o operație pe cord deschis făcută în timp ce pacientul urlă de durere, iar PSD îl sugrumă cu furtunul de la perfuzie. Ilie Bolojan încearcă să resusciteze statul, dar sistemul e plin de metastaze induse de cancerul PSD.

Cum boala lungă e moarte sigură, dacă vrem o Românie funcțională, trebuie îndepărtat răul – să scoatem PSD din ADN-ul administrației. Să-l trimitem acolo unde îi este locul: în muzeul eșecurilor statale, între Partidul Comunist Român și peronismul argentinian. Altminteri, ne vom trezi din nou în groapă. Cu PSD în fruntea cortegiului și fără niciun viitor.

Bolojan poate începe reconstrucția, dar are nevoie și de vocea noastră. ​Distribuie dacă ești de acord că e timpul să eliminăm clientelismul din administrație. Cere decidenților responsabilitate și politici care pun investiția în educație, sănătate, justiție și economie înaintea iluziilor populiste.

Sorin-Ionel Petrescu