ȘI AL NOSTRU – Filosoful şi academicianul Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace

Personalitate marcantă a secolului trecut, Elie Wiesel a rămas în istorie ca fiind „un mare spirit care s-a opus tiraniei şi a militat neobosit pentru cauza celor defavorizaţi”, cel care a transmis întregii omeniri puternicul lui mesaj de „pace, ispăşire şi demnitate umană”. Supravieţuitor al lagărelor naziste ale morţii, Elie Wiesel şi-a consacrat viaţa memoriei Holocaustului (Shoah) şi luptei împotriva indiferenţei, intoleranţei şi injustiţiei.

Elie (Eliezer) Wiesel a fost evreu-american de origine român, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, membru de onoare din străinătate al Academiei Române, important om de cultură şi militant pentru drepturile omului, combaterea rasismului, antisemitismului şi a negaţionismului.

S-a născut la 30 septembrie 1928, la Sighet, judeţul Maramureş, în familia micului comerciant Şlomo Wiesel şi a soţiei sale, Sara. Aici a trăit până la vârsta de 15 ani, conform site-ului Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, inshr-ew.ro.

În copilărie, a urmat studii religioase, făcute exclusiv în idiş şi ebraică. În acelaşi timp, s-a familiarizat cu noţiuni de limbă română, germană şi maghiară.

În urma Dictatului de la Viena, din 1940, regiunea în care trăia familia Wiesel a devenit parte a Ungariei. În timpul studiilor gimnaziale pe care Elie Wiesel le urma la Oradea, a fost exmatriculat din cauza legilor cu caracter antisemit din învăţământul public maghiar, precizează inshr-ew.ro.

În aprilie 1944, Elie Wiesel, împreună cu familia sa, a fost internat într-un lagăr de concentrare, pentru ca după o lună, la 16 mai 1944, toţi să fie deportaţi în Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau.

Despărţit de mamă şi de sora sa în vârstă de 7 ani, Elie Wiesel a rămas cu tatăl său, fiind siliţi să muncească în fabrica complexului Auschwitz III Monowitz, Buna-Werke. Ulterior, avea să afle că cele două fuseseră exterminate. Tatăl său şi-a pierdut viaţa atunci când deţinuţii evrei au fost trimişi în „Marşul Morţii”, spre lagărul Buchenwald.

Grav bolnav, profund afectat de ororile de neînchipuit la care a fost supus şi la care a asistat, tânărul Elie Wiesel a reuşit să supravieţuiască. La 11 aprilie 1945, a fost eliberat de armata americană.

După 1945, s-a stabilit la Paris, unde a urmat cursurile Universităţii Sorbona, specializându-se în literatură, psihologie şi filosofie. La Paris a debutat în jurnalism.

A fost corespondent de presă pentru ziarul israelian „Yedi ot Aharonot’ şi, din 1947, pentru revista idiş „Forward”, arată dicţionarul „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Bucureşti, Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române, 2003). Elie Wiesel a fost şi preşedintele Consiliului Consultativ al ziarului „Algemeiner Journal”.

A fost profesor de filosofie la New York (1972-1976), apoi la Boston (din 1976), unde a fost titular la Catedra de Ştiinţe Umaniste. În onoarea sa, la Universitatea din Boston a fost înfiinţat Centrul „Elie Wiesel” pentru studii iudaice. Peste 55 de universităţi din întreaga lume i-au decernat titlul de Doctor Honoris Causa.

Este autorul a 57 de lucrări, care cuprind cărţi despre Holocaust, studii iudaice, eseuri politice şi religioase. Dintre acestea, amintim: „Le jour” (1961); „The Accident” (1962); „The Town Beyond the Wall” (1964); „The Gates of the Forest” (1966); „The Jews of Silence” (1966); „Legends of Our Time” (1968); „A Beggar in Jerusalem” (1968); „One Generation After” (1971); „Souls on Fire” (1972); „The Oath” (1973); „Ani Maamin, Cantata” (1973); „A Jew Today” (1978); „Four Hasidic Masters” (1978); „The Trial of God” (1979); „Signes d’exode” (1986); „Against Silence” (1985); „A Song for Hope” (1987); „Job ou Dieu dans la tempete” (1987, în colab.); „Evil and Exil” (1990); „Célébration Talmudique” (1991); „A Passover Haggadah” (1993); „All Rivers Run to the Sea (Memoirs, I)” (1995); „Et la mer n’est pas remplie (Memoires, II)” (1996); „Célébration prophétique” (1998) ş.a.

Prima dintre cărţile semnate de Elie Wiesel, tradusă în peste 30 de limbi şi piatra de temelie a întregii sale opere, a fost „Un di velt hot geshvign” („Şi lumea a rămas tăcută”), scrisă iniţial în idiş şi publicată la Buenos Aires, Argentina, în 1956. Cartea de memorii a apărut după doi ani într-o formă restrânsă, în franceză, cu titlul „La Nuit” („Noaptea”). În 1960, a fost publicată şi traducerea în engleză, „Night”.

„Noaptea” este bazată pe sfâşietoarele drame trăite de autor ca prizonier la Auschwitz, Buna şi lagărele de concentrare de la Buchenwald, fiind o descriere autobiografică a experienţelor de acolo. „Dacă martorul s-a străduit şi a ales să depună mărturie, a făcut-o pentru tinerii de azi, pentru copiii care se vor naşte mâine: nu vrea ca trecutul lui să devină viitorul lor”, scrie Elie Wiesel, în Prefaţa lucrării.

În 1978, preşedintele SUA, Jimmy Carter, l-a numit pe Elie Wiesel în funcţia de preşedinte al Comisiei Prezidenţiale pentru Holocaust, potrivit site-ului Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite, encyclopedia.ushmm.org. Doi ani mai târziu, a devenit preşedinte fondator al Consiliului Memorialului Holocaustului din Statele Unite.

În 1986, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace, Comitetul Nobel arătând că Elie Wiesel este „unul dintre cei mai importanţi lideri spirituali şi călăuzitori într-o epocă în care violenţa, opresiunea şi rasismul continuă să caracterizeze lumea”, potrivit nobelprize.org. Comitetul Nobel l-a supranumit pe Elie Wiesel „mesager pentru omenire”, căci prin lupta sa pentru a se împăca cu „experienţa personală de umilire totală şi de dispreţ total faţă de umanitate afişate în lagărele de concentrare ale lui Hitler”, precum şi prin nenumăratele „lucrări practice în cauza păcii”, Wiesel a transmis un mesaj puternic „de pace, ispăşire şi demnitate umană” omenirii, subliniază inshr-ew.ro.

Tot în 1986, a pus bazele Fundaţiei Elie Wiesel pentru Umanitate, împreună cu soţia sa, Marion, pentru a sprijini cauzele altor minorităţi oprimate din URSS, Nicaragua, Argentina, Cambodgia, Iugoslavia şi întreaga Africă.

În 1996, a fost numit membru al Academiei Americane de Artă şi Literatură.

La 6 iunie 2001, a devenit membru de onoare din străinătate al Academiei Române.

A fost Ofiţer al Legiunii de Onoare. Printre premiile şi distincţiile care i-au fost acordate, se mai numără: „Rivarol” (1964), „Medicis” (1968), „Bordin” (1972), potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)”.

După 1990, Elie Wiesel a dorit să contribuie la rescrierea corectă a tragediei evreilor din România, să se implice în diminuarea mesajului negaţionist în spaţiul public. De asemenea, a fost alături de cei care şi-au propus aducerea ţării noastre în spaţiul occidental nu numai instituţional, ci, în primul rând, prin reconstrucţia mentalităţilor, conform inshr-ew.ro.

În 2004, Comisia internaţională pentru studierea Holocaustului în România, prezidată de Elie Wiesel şi mandată de preşedintele României de atunci, în spiritul cercetării istorice, stabilea responsabilităţile pentru tragedia evreilor din România şi teritoriile administrate de aceasta.

Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România, inaugurat la data de 10 octombrie 2005, în Bucureşti, îi poartă numele.

În 2002, a fost înfiinţat, la Sighetu Marmaţiei, Muzeul „Elie Wiesel”, devenit apoi Casa Memorială „Elie Wiesel”. Este un loc aparte, care onorează memoria marii personalităţi născute în Maramureş, evocând, totodată, cultura evreilor maramureşeni, arată visitmaramures.ro. În 2022, Casa Memorială „Elie Wiesel” a trecut printr-un amplu proces de restaurare graţie fondurilor acordate prin Fondul Ambasadorial de Conservare a Obiectivelor Culturale (Ambassadors Fund for Cultural Preservation – AFCP) al Guvernului Statelor Unite ale Americii.

Elie Wiesel s-a stins din viaţă la 2 iulie 2016, în Manhattan, New York.

În mesajul său de condoleanţe, preşedintele României, Klaus Iohannis, a subliniat că înalta lecţie de viaţă pe care Elie Wiesel a oferit-o omenirii va fi o sursă de inspiraţie morală. „Una dintre personalităţile cele mai influente care şi-a folosit din plin această forţă pentru a propovădui virtuţile toleranţei şi ale libertăţii, Elie Wiesel va rămâne în conştiinţa umanităţii ca un mare spirit care s-a opus tiraniei şi a militat neobosit pentru cauza celor defavorizaţi”, se arată în mesajul preşedintelui.