Orașul Baia Mare în perioada 1940-1960 (Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș)
Evoluția vieții comunitare a orașului Baia Mare în perioada de referință a acestui demers (anii 1940-1960) se oglindește într-o oarecare măsură în componența și structura patrimoniului muzeal actual, patrimoniu din care noi venim în fața dumneavoastră cu imagini provenind din fondul iconografic (fotografii, cărți poștale). Caracteristica generală a fotografiilor, componente ale acestui grupaj, este valoarea istorico-documentară, semnificația de „martor” al unor momente importante din evoluția orașului și a comunității noastre.
În perioada istorică anterioară, respectiv 1919 1940, primăria orașului (17 primari) împreună cu membrii consiliului comunal, au luat, printre altele, măsuri sociale și administrative prin care comunitatea băimăreană s-a bucurat de ample lucrări publice (reparaţii de străzi, de poduri, amenajări de parcuri), care au schimbat radical aspectul oraşului. Este momentul potrivit să reamintim și beneficiile de care au avut parte localnicii, îndeosebi din zonele centrale, în perioada 1930-1940 când orașul a fost declarat stațiune climatică.
După decizia luată la Viena la 30 august 1940 (inițiatorii germani și italieni au definit actul ca fiind un „arbitraj”, dar practic a fost un „dictat”), Transilvania de Nord (și, implicit, Baia Mare) a ajuns în cadrele teritoriale ale Ungariei. Comunitatea evreiască (configurată în interiorul oraşului în jurul anilor 1850-1860, care contribuise în mod consistent la dezvoltarea şi prosperitatea oraşului, a cunoscut tragedia Holocaustului. Acest episod este cu siguranţă unul dintre cele mai tragice din istoria oraşului Baia Mare.
Nu cunoaștem, în acest moment, dacă Baia Mare a avut, pe parcursul anilor 1940-1944, statut de stațiune climatică. Cert este că, după eliberarea orașului (17 octombrie 1944) și revenirea administrației românești, noul regim comunist, care s-a instaurat treptat, a avut alte priorități în zonă. Oraşul Baia Mare a cunoscut, în acest context un proces economic de intensă industrializare.
În anul 1950 a fost adoptat modelul sovietic privind raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române, Baia Mare devenind reședința Regiunii Baia Mare (denumită ulterior Maramureș).
Foto 1. Piața Libertății, anii 1940, carte poștală ilustrată. Colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Foto 2-3. Râul Săsar înainte și în timpul lucrărilor de îndiguire, anii 1955, fotografie. În fundalul fotografiei 2 se văd parțial așa numitele „10 Case”. Colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Foto 4. Consolidarea podului de peste Săsar (strada Podul Viilor), fotografii, anii 1940. Colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Foto 5. Strada Vasile Alecsandri, 1960 Colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Foto 6. Bulevardul Regele Mihai I (Bulevardul București), 1960, fotografie. Colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Foto 7. Stație de taxiuri, Piața Libertății, 1960, fotografie. Colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Foto 8. Zona industrială a orașului, anii 1960. Colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Foto 9. Sinagoga, monument istoric (1885), fotografie, anul 2023. Colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Imagine: Zamfir Șomcutean, conservator, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.