În urma cu 677 de ani, la 20 septembrie, Cancelaria regelui Ludovic I de Anjou emitea un act privind acordarea unor privilegii centrelor miniere Baia Mare si Sasar.
La acea vreme, 1347, Baia Mare era deja un oras liber regal. La cererea judelui Martin, a parohului Ioan, a magistrului Petru si a notarului Ulrich, regele Ludovic semna respectiva diploma privilegiata, acordata localitatilor Baia Mare si Sasar (Rivulo Dominarum et Zazar Banya), privilegiul anterior fiind distrus de un incendiu, conform Wikipedia.
Prin acest nou privilegiu se stabilesc hotarele orasului si se acorda locuitorilor numeroase drepturi: libertatea de a-si alege judele, juratii si parohul, dreptul de a judeca in interiorul orasului „toate pricinile ce se ivesc intre ei, deopotriva cele mari ca si cele mici”, asigurarea libertatilor individuale, libertatea vamii, dreptul unui targ pe an, timp de cincisprezece zile „fara contenire”, dreptul de desfacere libera a vinului, dreptul de a se fortifica cu ziduri „impotriva navalei dusmanilor”.
O categorie distincta de prevederi vizeaza organizarea mineritului, precizandu-se ca, anual, sa se aleaga un jude al minerilor care sa supravegheze impreuna cu judele orasului si cu juratii, activitatea desfasurata in mine si sa exercite dreptul de judecata in problemele legate de minerit.
De asemenea, judele si juratii alegeau supraveghetorii minelor, care trebuiau „sa cerceteze toate hrubele si lucrarile de mina si sa se ingrijeasca de venitul urburei” cuvenite regelui.
Cu toate acestea, orasul Baia Mare este mentionat pentru prima data in 1142, perioada regelui Geza al II-lea, sub numele de Asszonypataka – Frauenbach.
Vlad HERMAN
