De 20 de ani neîntrerupți, Marius Botea antrenează echipa de volei masculin Știința Explorări, fiind în acest moment cel mai longeviv antrenor în activitate din Divizia A1, după ce cu ani în urmă a fost cel mai tânăr.
Fost jucător de marcă al grupării băimărene, antrenorul Marius Botea pregătește echipa Știința Explorări din anul 2004 și are în palmares un titlu de vicecampion național (2011), trei locuri 4 (2006, 2013 și 2016), două finale de Cupa României (2010, 2016), un loc 2 și două locuri 3 în Cupa Balcanică (2010 si 2008, 2012). În anul 2008, a antrenat și naționala de seniori a României. Cu excepția unui singur sezon, l-a avut în toți acești ani ca secund pe Sorin Pop.
Antrenorul Marius Botea este în acest moment membru în Consiliul Director al Federației Române de Volei.
Ca jucător, printre altele, a fost campion național de juniori 2 și juniori 1, cu CSȘ 2 Baia Mare (1987, 1988), campion și vicecampion național de seniori cu Universitatea Explorări (1993, 1994). A jucat la Explorări în perioadele 1990-1995 și 1996-2002.
Marius Botea a oferit mai multe amănunte legate de cariera lui antrenor, în exclusivitate, site-ului www.24news.ro.
R.: Cum ați ajuns antrenor la Știința Explorări?
M. Botea: Am primit oferta de a antrena pe Stiinta Explorari Baia Mare in anul 2004. Terminasem cu performanta ca jucator cu 2 ani mai devreme, lucram de citiva ani si ca antrenor la grupe de copii si juniori (pot spune ca aveam ceva experienta in munca de antrenorat) si am avut o intalnire cu domnul Traian Rad Tăut, cel care conducea sectia de volei a clubului nostru. Cunosteam bine echipa, cu cei mai multi dintre jucatori fusesem coleg, asa ca discutiile au fost scurte și am acceptat oferta fara sa ezit prea mult.
R.: Cum s-a produs trecerea de la statutul de jucător la cel de antrenor?
M. Botea: Trecerea de la jucator la antrenor a fost, in cazul meu, treptata. Inainte a ma retrage, activam in paralel si ca antrenor la CSS 2 Baia Mare, dupa care am lucrat o perioada la clasele cu program sportiv din cadrul scolii „Avram Iancu” din Baia Mare. Insa este cert faptul, recunoscut de altfel de toti cei care trec prin aceasta situatie, ca una este sa fii jucator si cu totul altceva sa fii antrenor. Ca si jucator ai un singur lucru de facut, sa te pregatesti in asa fel incât sa dai randamentul cel mai bun pe teren, cu tot ce inseamna asta: odihna, nutritie, antrenamente specifice.
Pe când ca si antrenor apar foarte multe lucruri de care trebuie sa tii cont sau anumite probleme pe care trebuie sa le rezolvi. Insa eu am fost un caz fericit, as putea spune, pentru ca, asa cum aminteam mai inainte, fusesem coleg cu multi dintre viitorii mei elevi, cu unii chiar coleg de camera, ne cunosteam bine si eram sigur ca vor accepta sa lucreze si sa formam acel grup care poate obtine rezultate, chiar daca nu aveam valoare individuala deosebita. A fost greu in primul an, insa dupa aceea rezultatele muncii noastre s-au vazut in teren. Începusem deja sa cistigam in fata echipelor mult mai bine cotate sau chiar campioane la vremea respectiva si vreau sa le multumesc jucatorilor cu care am pornit la drum in 2004, pentru ca au inteles ca fara munca si fara disciplina lucrurile nu merg in sportul de performanta.
R.: Care au fost cele mai mari satisfacții obținute în cei 20 de ani de antrenorat la Știința Explorări?
M. Botea: Ca si satisfactie, din punct de vedere sportiv, cu siguranta medalia de argint din 2011 si finalele de Cupa Romaniei din 2010 si 2016. In sezonul 2010-2011 avusesem, la fel ca si in anul anterior un parcurs foarte bun, terminind sezonul regulat pe locul patru, urmand sa intalnim in play-off pe campioana en-titre, Tomis Constanta. Forma buna a noastra a continuat si tin minte ca am facut doua meciuri in deplasare foarte bune, iar in returul de acasa, cu o sala arhiplina si cu un public cald care efectiv ne-a dus spre victorie, am reusit sa cistigam si sa jucam finala campionatului. Din pacate pentru noi, adversarii din finala (n. r. Remat Zalău) nu ne-au subestimat deloc, poate ca si noi am fost multumiti cu ce am realizat pina atunci, asa ca a trebuit sa acceptam locul doi.
Extrasportiv, as spune recunostinta, în vorbe sau fapte, elevilor sau fostilor mei elevi (nu toti, e adevarat), faptul ca desi au trecut anii peste noi ne intalnim cu placere si ne aducem aminte de momentele frumoase, sau chiar tensionate…, petrecute impreuna. De asemenea, consider ca impreuna cu cei doi colegi ai mei, Adi Arbuzov si Pop Sorin, am format un colectiv unit si muncitor, animat de acelasi obiectiv: dorinta de a câstiga si cred ca putem spune ca formăm o adevarata familie.
R.: Au fost desigur și decepții în acești ultimi 20 de ani. Care sunt cele mai mare regrete?
M. Botea: Deceptia cea mai mare a fost, probabil, editia 2009-2010 a campionatului. Avusesem un retur excelent, cred ca aveam vreo 10 victorii consecutive, tinta era sa intram in primele patru echipe, asa era sistemul de desfasurare a campionatului atunci, insa am pierdut pe final, as zice inexplicabil, doua meciuri, cu Unirea Dej si VCM Piatra Neamt. Practic tot ce acumulasem in sase luni de campionat se naruise in doua etape.
De asemenea, aveam o echipa foarte buna in sezonul 2016, terminasem sezonul regulat pe locul patru, urmand sa jucam in play-off cu ocupanta locului unu, U Craiova. Eram foarte increzatori in noi in urma jocurilor bune pe care le facusem in retur, mai mult decit atat, la Craiova tocmai se accidentase cel mai bun jucator al lor, insa am facut doua meciuri slabe, ratand sansa de a juca o noua finala de campionat.
R.: Cum este să fii cel mai longeviv antrenor în activitate din campionat?
M. Botea: Cel mai longeviv antrenor din campionat? Nu m-am gandit la asta pâna acum. Dar daca ar fi sa o fac, pot doar sa spun ca timpul trece incredibil de repede. Când am fost numit antrenor, eram al doilea cel mai tanar din campionat (iar o perioada lunga dupa aceea am fost cel mai tanar), si ma gandeam ca voi sta un an, maxim doi ca antrenor principal, iar anul acesta s-au implinit 20…
R.: Ați fost tentat în acești 20 de ani să plecați de la Știința Explorări?
M. Botea: Oferte concrete am avut trei. Două au fost din strainatate, dar venisera in ultima clipa inainte de a incepe campionatele respective si mi se pareau facute in pripa si fara sa ofere protectia necesara in cazul in care lucrurile mergeau rau, si una din tara, practic singura oferta clara de-a lungul timpului. In rest am avut multe discutii sau tatonari cu reprezentantii unor cluburi, dar care nu s-au concretizat prin propunerea unei colaborari. Unii spuneau ca sunt perceput ca fiind antrenorul care niciodata nu va pleca de la Explorari si poate ca e adevarat. Până la urma trebuie sa spun ca am avut si am o relatie foarte buna, corecta si civilizata cu cei care conduc clubul nostru, nu au fost presiuni in a face anumite lucruri sau imixtiuni in activitatea echipei. Iar pentru mine a contat foarte mult acest lucru, practic am avut libertatea de a face aproape tot ce doresc la echipa, evident, din punct de vedere strict sportiv.
R.: Cu siguranță antrenorul Marius Botea privește și spre viitor. Care ar fi planurile pentru Știința Explorări?
M. Botea: Ca si antrenor mi-am propus niste obiective, iar unul dintre acestea este sa cistigam titlul national. Si asa cum spuneam intr-un interviu mai vechi, stiu ca daca voi ramane in sistem il voi realiza, nu stiu insa când sau cu ce echipa. Mi-as dori enorm sa fie Explorari, insa in ultima perioada lucrurile nu merg prea bine pentru noi. Daca de-a lungul timpului reuseam sa facem echipe competitive pe bani putini, fiind recunoscuti la nivel national pentru salarii mici dar platite la timp, in ultima perioada lucrurile s-au schimbat si desi avem discutii cu jucatori buni care ar dori sa vina la noi, diferenta intre salariile oferite de noi și alte echipe este enorma. Mi-e greu sa accept că jucătorii merg la o echipa unde nu evoluează, dar pina la urma ii inteleg si pe ei, dacă oferta este foarte buna, viata de sportiv de performanta este scurta si evident ca trebuie sa profiti la maxim de lucrurile bune care ti se ofera. Dar nu este exclus ca in viitor lucrurile sa se schimbe in bine pentru noi, iar atunci vom putea sa gandim din nou cu optimism si incredere spre viitor.
Marius CÎMPIAN
