ISTORIE – „Priviri” din orașul Baia Mare (XII): Parcul Municipal „Regina Maria” în perioada 1900-1940

Parcul Municipal „Regina Maria”, 1900-1940. Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș

Cu această prezentare, facem o călătorie, în parcursul istoric al orașului Baia Mare aferent perioadei interbelice, să spunem a perioadei cuprinse între anii 1920-1940. Acest segment evolutiv este, fără îndoială, caracterizat printr-o schimbare radicală atât a imaginii urbane cât și a societății băimărene în general. Integrarea treptată a orașului în viața politică, economică și culturală a României Mari a însemnat pentru băimăreni, un nou început care, de altfel, s-a făcut simțit în toate domeniile vieții comunitare. A urmat o dezvoltare industrială fără precedent, însoțită de toate consecințele inerente (mișcări sociale, criză economică), pe de altă parte orașul a beneficiat o bună bucată de timp (1930-1940) de privilegiile extraordinare ale statutului de stațiune climatică fapt care i-a adus și o binemeritată notorietate publică.
În acest context interbelic, prezentat sumar, venim în fața dumneavoastră cu un segment de istorie locală care scoate în evidență, prin intermediul fotografiilor, o parte mai puțin cunoscută din viața de zi cu zi a băimărenilor și anume dorința acestora de a comunica cu natura, de a se relaxa, de a socializa unii cu alții. O importantă componentă a orașului Baia Mare este Parcul Municipal „Regina Maria”, locul minunat, favorizat din plin de natură, în care băimărenii își petrec timpul liber de mai bine de 100 de ani.

Prin donații și achIziții, a prins contur, cu puțin înainte de anul 1900, o „grădină” a orașului devenită curând un parc orășenesc, numit în timpul administrației maghiare „Parcul Széchenyi”. După o relativ scurtă perioadă de glorie, în contextul Primului Război Mondial, parcul a ajuns în paragină. Cu eforturi financiare, cu participarea locuitorilor, la mijlocul anului 1919 parcul a fost redat băimărenilor dar și turiștilor care erau din ce în ce mai mulți. De la această dată vorbim despre Parcul „Regina Maria”.Ne putem ușor imagina concertele fanfarei minerilor sau concertele cu muzică de promenadă, în același loc în care azi se desfășoară diferite activități culturale. Tot în anii interbelici a fost amenajat spațiul din jurul lacului (lac artificial construit din nevoia de a avea o sursă de apă necesară pentru întreținerea plantelor) și a fost instituită paza polițienească în tot parcul.

Poziționat în partea deluroasă din nordul orașului, parcul, cu o întindere de 11 hectare, a devenit repede un loc de mare atracție turistică și o veritabilă carte de vizită pentru oaspeții veniți de pretutindeni. Accesul spre parc, foarte strict reglementat se făcea prin aleea care mergea paralel cu Câmpul Claustrului (azi Câmpul Tineretului). În incinta parcului funcționa un restaurant iar muzica era asigurată de „orchestra de jazz a intelectualilor din Baia Mare”. Atmosfera era așadar foarte plăcută iar azi, plimbându-ne prin Parcul Municipal „Regina Maria” descoperim multe elemente care ne trezesc acea stare plăcută de nostalgie, cu condiția să știm câte ceva din povestea de mult trecută a frumosului loc de odihnă, recreere și de ce nu, de reculegere.

Text: Lucia Pop, muzeograf, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș

Foto 1. Parcul Széchenyi, zonă de deal și alee pietonală, 1909, carte poștală ilustrată. Colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Foto 2. Parcul Széchenyi, primele decenii ale secolului XX Colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Foto 3. Câmpul Claustrului, vedere dinspre nord, perioada interbelică, carte poștală ilustrată.. Colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Foto 4. Parcul Regina Maria, perioada interbelică,carte poștală ilustrată. Colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Foto 5. Parcul Regina Maria, perioada interbelică, carte poștală ilustrată. Colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Foto 6. Sanatoriul Wagner, 1926, carte poștală ilustrată. Colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

Imagine: Zamfir Șomcutean, conservator, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.