EVENIMENT – În 17 mai se lansează volumul ”Amintiri de (Min)aur”

Volumul ”Amintiri de (Min)aur”, scris de jurnalistul Ramona-Ioana Pop, va fi lansat în 17 mai, de la ora 15.00, la Sala Sporturilor ”Lascăr Pană” cu prilejul sărbătoririi celor 50 de ani de la înființarea HC Minaur Baia Mare. ”Înainte să începeți să frunzăriți «Amintiri de (Min)aur», vă spun din start: cartea este altceva decât istoria Minaurului. Este un volum în care am strâns dialoguri pe care am avut privilegiul să le port și care mi s-a părut că merită să stea cuminți între coperte, împreună”, spune autorul.

Volumul reconstituie – din perspectiva protagoniștilor câștigării celor două Cupe IHF – traseul spre trofeele din 1985 și 1988. ”Este, așa cum spune titlul, o colecție de amintiri. Ale antrenorilor Lascăr Pană și Petre Avramescu, ale unora dintre jucătorii care au câștigat Cupele IHF (la unii nu am ajuns, alții au refuzat mai mult sau mai puțin explicit dialogul, unii – din păcate – nu mai sunt printre noi), ale doctorului Coriolan Pop și ale asistentului medical Adrian Bolba. Au fost strânse de-a lungul mai multor ani. Unele au fost publicate într-o formulă sau alta, pe altele le-am așezat răbdătoare în sertare, știind că – la un moment dat – le va veni vremea”, explică Ramona-Ioana Pop.

Amintirile depănate vă vor face să retrăiți meciurile care au umplut în anii ‘80 până la refuz sala sporturilor. Iar multe dintre destăinuiri vă vor purta în culisele echipei HC Minaur Baia Mare. Unele sunt spuse cu nostalgie, altele cu umor. Toate cu dor de Minaur. Doar câteva exemple…

Maricel Voinea povestește cum își închipuia că va fi profesor de educație fizică în Bacău și a fost ”deturnat” spre sportul grație căruia a devenit… idol. Amintirea contraatacului care a redus la tăcere 4000 de suporteri o deapănă Nicolae Neșovici. Admițând că erau momente când i se făcea în teren pielea de găină. Iosif Boroș intră cu sinceritate în culisele despărțirii deloc catifelate de Minaur și admite că, atunci când a ajuns antrenor, a fost dat afară de jucători pentru că era… ”mai rău decât Pană”. Mircea Petran explică de ce alerga uneori după adversari și le cerea coechipierilor să îl lovească la încălzire cu mingile în plină figură. Doru Porumb ”refuză” să rememoreze cantonamentele, dar devine…. poetic atunci când își amintește cum se simțea când mii de suporteri îi scandau numele. Olimpiu Flangea, responsabil cu glumele în echipă, admite că el și coechipierii lui erau ”tineri și neliniștiți”. Și mărturisește că – în perioada Minaur – s-a mai ivit și ”câte o lacrimă în colțul ochiului”. Alexandru Stamate retrăiește minunea golului de la Zaporoje și destăinuie ce i-a spus Lascăr Pană în vestiar după celebrul gol din ultimele patru secunde. Liviu Pavel parcurge pas cu pas drumul de la primul antrenament de handbal, când colegii de echipă râdeau de el, și până la finala cu Kaunas, la capătul căreia coechipierii l-au purtat pe brațe. Ioan Marta dă firul memoriei înapoi la prima lui zi la Minaur, când a fost dat de câteva ori afară din vestiar, și crede că SMURD-ul ar fi implicat dacă jucătorii de azi s-ar antrena în regimul impus cândva de Lascăr Pană. Pe Sorin Rădulescu îl dor și azi amintirile din cantonamentele de la Izvoare. Și nu fiindcă se trezea zilnic lângă Doru Porumb…

Parte din protagoniștii cărții vor fi prezenți la lansare. Prilej să depănăm ”Amintiri de (Min)aur”.