România are un potențial agricol al culturii de soia estimat la aproximativ 700.000 ha, iar valorificarea a doar jumătate din acesta ar propulsa țara noastră în poziția de lider al UE a suprafeței cultivate și a 3-a la nivel european (după Federația Rusă și Ucraina) arată o analiză realizată de Bogdan Lucian Cumpănașu, consultant politici agricole.
Dependența strategică de proteină vegetală a Uniunii Europene (UE), alături de agenda progresistă a blocului comunitar, de necesitatea protejării mediului înconjurător, precum și de schimbările existente în ceea ce privește modul de viață și stilul de alimentație al cetățenilor europeni duc la o creștere crescută pentru produse alternative la consumul de carne, soia reprezentând cultura cheie în aceste noi tendințe.
Pentru a-și asigura securitatea alimentară, UE valorifică acordurile comerciale inclusiv prin importul de materii prime vegetale. Astfel, țările din Mercosur (Brazilia, Argentina, Paraguay și Uruguay) reprezintă parteneri strategici ai Uniunii în ceea ce privește sectorul agro-alimentar.
Spre exemplu, în 2020, peste 40% din importurile UE de soia au provenit din America Latină, cu o valoare de peste 2,7 miliarde de dolari, piața europeană (incluzând Marea Britanie și Ucraina) reprezentând puțin peste 10% din total.
În ultimii ani, în Europa s-a observat o creștere a suprafeței de soia cultivată de la aproximativ 977.000 ha, în 2019, la o estimare pentru 2022 de aproape 1.100.000 ha.
În România, trend-ul s-a menținut ridicat, de la 155.000, în 2019, la 195.000 ha, în 2021. Din ce în ce mai mulți fermieri au investit în această cultură, iar producția medie a crescut de la 2.045 kg/ha, în 2015, la 2.630 kg/ha, în 2019, demonstrând accelerarea procesului de tehnologizare.
În legătură cu prețul de comercializare la 1 tonă, acesta a crescut exponențial în ultimii ani (de la 1.468 lei, în 19.12.2018, la 2.373 lei, la 08.12.2021), indicând o profitabilitate ridicată a acestei culturi, ca urmare a unei cereri din ce în ce mai mari.
Totuși, cerințele deosebit de ridicate ale soiei pentru umiditate și rezerve de apă în sol, fac ca această cultură să poată fi exploatată în arii geografice restrânse (în special în Transilvania și nordul Moldovei) sau în ferme cu infrastructură de irigații proprii.
Însă, cererea crescută a UE pentru proteină vegetală poate încuraja și facilita producția de soia în România, iar pentru fermierii români poate reprezenta o oportunitate de a comercializa în special în spațiul comunitar producția obținută.
Ce ar putea face fermierii români, pentru a beneficia de pe urma unei culturi de soia? Asocierea în cooperative și înființarea unei Asociații a Producătorilor de Soia din România, investiții în soluții de irigații și accesarea de fonduri comunitare, utilizarea culturii de soia pentru fixarea azotului în sol și, implicit, reducerea cantității de îngrășăminte și lansarea de parteneriate între fermierii din sectorul vegetal și cel zootehnic, pentru valorificarea internă a producției și limitarea importurilor, spune Bogdan Lucian Cumpănașu.
Potrivit lui, autoritățile române ar putea lua următoarele măsuri: lansarea unui Program Național dedicat culturii de soia, care să încurajeze, sprijine și tehnologizeze fermierii români; investiții în Institutele de cercetare, pentru valorificarea și/ sau crearea unui soi autohton, care să contribuie la creșterea randamentelor și capacității de producție; susținerea fermierilor români prin identificarea de parteneri comerciali externi, inclusiv la nivelul UE.
Analiza a fost publicată inițial de autor pe blogul Patria Bank.