ALEGERI UNGARIA ȘI SERBIA – Se prefigurează ca niște competiții incorecte, într-o regiune zguduită de regresul democratic și probleme de securitate

Acum mai bine de trei decenii națiunile din Europa Centrală și de Est își celebrau mândre auto-eliberarea de sub regimurile comuniste totalitare. Acea realizare a ajuns acum să fie amenințată din două direcții, precizează Rador în urma unei analize a celor de la Financial Times.

Pe de o parte, presiunea Rusiei asupra Ucrainei și revendicarea ei privind reconfigurarea arhitecturii de securitate europene determină regiunea să se teamă pentru independența ei câștigată cu atâta dificultate. Pe de altă parte, unele state sunt desfigurate de regresul democratic, degradarea statului de drept, corupția profund înrădăcinată, crima organizată și de o varietate iritantă de naționalism postcomunist.

Pare probabil ca alegerile de pe 3 aprilie din Ungaria și Serbia să evidențieze faptul că, cel puțin în aceste două țări, tendințele interne maligne nu vor dispărea prea curând. Cele două țări au multe în comun, chiar dacă Ungaria aparține de UE și NATO, cele mai importante instituții ale Occidentului, iar Serbia nu.

În raportul ei „Libertatea în lume” pe 2021, Freedom House, organizație apolitică finanțată de guvernul SUA, clasifică cele două țări drept „parțial libere”. Viktor Orban al Ungariei și Aleksandar Vucic al Serbiei practică o formă de conducere autoritară impregnată de conservatorism cultural, prietenie cu Rusia și China și sprijin masiv pentru minoritățile naționale din alte state – anume ungurii din România, Slovacia și Ucraina, respectiv sârbii din Kosovo și Bosnia și Herțegovina.

Cultivarea relațiilor călduroase cu Rusia lui Vladimir Putin nu înseamnă totuși că Ungaria sau Serbia ar sprijini revizionismul Kremlinului în Ucraina ori Europa de Est în general. Ambele țări sunt dependente de energia rusească, iar Serbia apreciază în special sprijinul diplomatic al Moscovei în disputa cu Kosovo. Dar, cu toate acestea, atât Orban cât și Vucic au clarificat în ultimele zile că susțin independența națională a Ucrainei.

În ce privește chestiunile interne, similitudinile dintre Ungaria și Serbia sunt de-a dreptul uimitoare. Una dintre ele, care s-ar putea dovedi decisivă în aprilie, este aceea că Orban și Vucic și-au supus presa și justiția voinței lor și alocă resursele publice în numele partidelor lor de guvernare. Fără îndoială, ambii se bucură de un sprijin popular considerabil, dar, numai pentru a fi siguri, amândoi manipulează alegerile în favoarea lor, chiar înainte ca vreun ungur sau sârb să fi apucat să voteze.

Din aceste motive Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) intenționează să trimită observatori la alegerile generale din Ungaria. Ei vor verifica birocrația electorală, listele de alegători, posibile acte de intimidare ori mituire a alegătorilor, reflectarea alegerilor în presă, finanțarea campaniilor electorale și procedurile de contestare. O asemenea misiune într-un stat UE este, pentru a nu folosi un termen mai dur, neobișnuită.

Observatorii OSCE vor vizita și Serbia, care are alegeri generale și prezidențiale în aceeași zi. S-ar putea crede că ei vor fi mult mai ocupați decât la alegerile parlamentare din 2020, boicotate de opoziție într-un gest de protest inutil care i-a permis partidului lui Vucic să obțină peste 60% din voturi. Însă opoziția nu are nici acum vreo șansă de victorie, într-o competiție definită de controlul lui Vucic asupra presei și birocrației de stat și de patronajul asupra sectorului public.

Lui Vucic nu-i merge bine chiar totul, deși el concentrează puterea în mâinile sale încă din 2014, mai întâi ca premier, apoi ca președinte. Tocmai pentru că alegerile naționale sunt competiții măsluite, opoziția autentică a țării se manifestă nu în parlamentul de fațadă al Serbiei, ci în protestele de stradă, care uneori devin masive și furioase. Astfel de demonstrații au forțat luna trecută guvernul să renunțe la proiectul unei mine de litiu valorând miliarde de euro, plănuit împreună cu compania minieră Rio Tanto. Dacă va fi să fie vreo schimbare politică în Serbia, atunci protestele de stradă ar urma să fie principala ei sursă.

Opoziția Ungariei speră că acum, după ce a format o coaliție electorală de șase partide, îi va putea smulge puterea lui Orban, care o controlează din 2010. Orban a luat suficient de în serios această amenințare pentru a-i răsfăța pe alegători cu reduceri fiscale și pomeni electorale de peste 5 miliarde de euro. El poate conta și pe sprijinul masiv al minorităților maghiare din statele vecine, cărora guvernul său le-a acordat cetățenie, drept de vot și subvenții generoase.

Pentru UE este un moment frustrant. Vera Jourova, comisarul valorilor și transparenței, admite că UE nu poate face prea mult dacă alegerile din Ungaria nu se vor ridica la standardele așteptate de la un stat membru. Totuși, din unele puncte de vedere, UE nu se poate învinovăți decât pe sine.

UE îl menajează pe Vucic pentru că îi dorește cooperarea în disputele din Kosovo și Bosnia. Vreme îndelungată l-a menajat și pe Orban, întrucât partidul lui, Fidesz, făcea parte din principala familie politică de centru-dreapta a UE. Acum Fidesz nu mai este în acel club, însă Orban, ca și Vucic, este bine poziționat pentru a se menține la putere. Regimurile autoritare din Europa Centrală și de Est conferă o imagine proastă Uniunii, însă sfârșitul lor nu se întrevede deloc în viitorul previzibil.