ANALIZĂ – Proiect de țară: 2024, anul (de) AUR

În anul super-electoral 2024 societatea românească, în diversitatea ei, va avea un cuvânt de spus și probabil îl va spune apăsat. Politic vorbind, după 10 ani de Iohannis, inclusiv trei de majoritate parlamentară și guvernamentală PSD-PNL, până și alegătorii așa-zis captivi se vor gândi de două ori.

Memoria perioadei COVID, reactivată masiv de ancheta DNA care implică un prim-ministru și doi miniștri ai sănătății de atunci, riscă să joace un rol important, dar nu mai important decât problemele sociale provocate de revenirea istorică a inflației. Dacă adăugăm nivelul sentimentelor colective față de ce vine din exterior, spre exemplu umilitorul eșec cu repetiție de a integra spațiul Schengen și angoasele colective față de proximitatea războiului, tabloul frustrărilor care riscă să se descarce prin vot în 2024 e fără precedent în perioada de după anii 1990.

Țară semi-democratică, România nu a trecut de stadiul democrației electorale, în care partidele iau în serios societatea doar când aceasta apare sub forma amenințătoare a unei mari mase electorale. Și va fi mare, pentru că sondajele indică o probabilă creștere a participării la vot, mai ales după o perioadă neobișnuit de lungă fără consultări electorale, ultimele alegeri având loc pe 6 decembrie 2020. Câte nu s-au întâmplat de atunci…

România era o țară unde istoric alegerile prezidențiale sunt momentul privilegiat al participării și confruntării politice, dar alegerile prezidențiale din 2019 au fost un fel de formalitate pentru președintele Iohannis, semn că România căzuse și sub pragul minim de democrație electorală. De unde și deficitul nu numai de încredere, dar și de legitimitate al guvernărilor confecționate în ultimii ani la Palatul Cotroceni.

Anul viitor urmează deci să se întoarcă, după 10 ani lungi, pagina unui iohannism care, prin lipsa sa de consistență politică, riscă să rămână albă. Dar nu imaculată, precizează hotnews.ro.

Valul votului de protest poate fi amplificat semnificativ de logica alternanței. Dar el trebuie să aibă unde să se exprime. Simplificarea semnificativă a peisajului politic în 2020 (în afară de UDMR, numai 4 partide au trecut pragul electoral, exact ca în 2000) și absența unui alt partid nou semnificativ (cu excepția SOS-ului care confirmă creșterea segmentului electoral reprezentat de AUR), lasă Alianței pentru Unirea Românilor perspectiva de a fi de departe principalul partid care va capta electoratul anti-sistem.

Într-o concluzie de etapă, trebuie să spunem că în acest moment AUR e departe de a fi o simplă sperietoare, fiind, cel puțin în vederea europarlamentarelor, un concurent la câștigarea acestora. Ceea ce-i poate deschide perspectiva de a schimba de statut în vederea următoarelor alegeri: locale, prezidențiale și parlamentare.