CORTINA DE FIER – Temerile legate de o ”Cortină de Fier” culturală au apărut în Europa

Chiar şi în perioada de apogeu a Războiului Rece, artiştii ruşi puteau să participe cu regularitate la evenimente culturale în Occident. Însă odată cu războiul din Ucraina, Europa nu va mai putea să vadă prea curând o serie de companii artistice importante, precum Teatrul Bolşoi, sau o colecţie de amploare în cadrul expoziţiei Morozov din Paris, informează AFP vineri.

În mai puţin de o săptămână, anulările în cascadă ale spectacolelor susţinute de diverşi artişti şi companii din Rusia în sălile de spectacole occidentale au făcut să reapară spectrul unei izolări culturale.

„Chiar şi în perioada de apogeu a Războiului Rece, schimburile culturale între artiştii ruşi, americani şi europeni au continuat. Existau, bineînţeles, în continuare tensiuni, dar astfel de lucruri erau posibile”, a declarat Peter Gelb, directorul de la Metropolitan Opera House din New York.

„Ceea ce se întâmplă astăzi este diferit, e ceva care depăşeşte Războiul Rece, este un adevărat război”, a explicat Peter Gelb, care s-a aflat la Moscova pentru a discuta despre o coproducţie cu Teatrul Bolşoi cu doar câteva zile înainte de începutul invaziei ruse în Ucraina.

Peter Gelb, în vârstă de 69 de ani, ştie foarte bine despre ce vorbeşte. În anii 1980, acest american, pe atunci tânărul agent al legendarului pianist Vladimir Horowitz, a organizat marea revenire a acestuia în Rusia şi a filmat concertul violoncelistului Mstislav Rostropovici, revenit la rândul lui în ţara natală în timpul Perestroikăi.

Turneele artiştilor sovietici în Occident au început încă din anii 1950, mai ales cele ale companiilor de balet, o artă eminamente rusă şi „soft power” sovietic prin excelenţă.

Printre turneele – în timpul cărora artiştii ruşi erau atent supravegheaţi – care au intrat în istorie: cel al Teatrului Bolşoi la Londra în 1956 cu Galina Ulanova şi primul turneu al Teatrului Kirov (redenumit Mariinski) la Paris în 1961, la finalul căruia balerinul Rudolf Nureev a cerut azil politic în Franţa.

Nici americanii nu au rămas mai prejos: American Ballet Theatre a susţinut pentru prima dată un spectacol la Moscova în 1960, urmat doi ani mai târziu de cel susţinut de New York City Ballet, în plină criză a rachetelor din Cuba. În pofida tensiunilor, compania newyorkeză şi-a dus turneul din Rusia până la capăt.

După prăbuşirea URSS, schimburile culturale s-au intensificat, vedetele baletului rus devenind „stele” în alte companii, precum Svetlana Zaharova, supranumită „ţarina” baletului atât la Bolşoi din Moscova, cât şi la Baletul Operei Scala din Milano.

Numiri în funcţie altădată inimaginabile au devenit astfel posibile, precum cea din 2011 a lui David Hallberg, primul balerin american de mare renume care a fost angajat la Teatrul Bolşoi.

Dar, subliniază Peter Gelb, „în contextul actual al brutalităţii împotriva cetăţenilor nevinovaţi, nu există nicio posibilitate de a face schimburi culturale ca în timpul Războiului Rece”. Metropolitan Opera din New York şi-a întrerupt colaborarea cu Teatrul Bolşoi.

De asemenea, instituţia newyorkeză îi va boicota pe toţi artiştii pro-Putin, o decizie luată şi de Opera din Paris şi de alte companii artistice.

Venirea trupei de la Baletul Bolşoi la Londra în vara acestui an pentru o serie de spectacole a fost anulată.

Coregraful rus Aleksei Ratmanski, pentru o vreme directorul acestei companii de balet înainte de a-şi construi o carieră în străinătate, a renunţat la două producţii noi create pentru Teatrul Bolşoi şi Teatrul Mariinski. Iar francezul Laurent Hilare a renunţat la colaborarea cu Baletul Stanislavski din Moscova, pe care îl conducea de cinci ani.

Au fost afectate în special două superstaruri ruse, considerate apropiate ale regimului Putin: dirijorul Valeri Gherghiev şi soprana Anna Netrebko, o vedetă internaţională a scenei lirice. Valeri Gherhiev a fost declarat persona non grata în numeroase săli de concerte şi de către agentul său, în timp ce Anna Netrebko şi-a anulat mai multe angajamente, inclusiv la Opera Metropolitan din New York.

„Care va fi, în lunile următoare, teritoriul care va rămâne disponibil pentru artiştii ruşi care nu sunt invitaţi pe continentul american şi pe cel european? China nu a dat încă semne de redeschidere (din cauza COVID-19): Le va rămâne propria ţară”, a declarat Laurent Bayle, fost director general al Filarmonicii din Paris.

„Asta înseamnă că trei sferturi din activitatea lor va fi pusă sub semnul întrebării”, a adăugat el.

Dacă acest război „se va termina prin ocuparea unei ţări, este sigur că nimeni nu va risca să invite artişti ruşi” care nu s-au distanţat (de situaţia din Ucraina, n.r.), a continuat Laurent Bayle.

Deşi nu toţi artiştii ruşi vor fi trataţi la fel – unii dintre ei, precum dirijorul Vasili Petrnko, care locuieşte în Marea Britanie, au anunţat deja că îşi suspendă activităţile în Rusia -, situaţia este încă şi mai complexă pentru instituţiile subvenţionate.

„Nu poţi desprinde Bolşoi şi Mariinski de autorităţile ruse. Aceste companii primesc finanţări publice şi, în ochii cetăţeanului din lumea întreagă, să vorbeşti despre Bolşoi şi să vorbeşti despre statul rus înseamnă acelaşi lucru”, a adăugat Laurent Bayle.