DIN ISTORIA ORAȘULUI – Cartierul Valea Roșie în secolul XX

Cartierul Valea Roșie era cunoscut în trecut ca o zonă a orașului locuită preponderent de către mineri și muncitori din diverse domenii. O excepție o reprezenta partea de sud-est a cartierului (care se afla mai aproape de zona centrală), unde, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, s-au stabilit medici, arhitecți și ingineri, ale căror case au adus un plus de valoare arhitecturală cartierului. Totuși, aceste clădiri nu erau predominante în zonă.

În articolul de astăzi, ne vom concentra pe viața celor care duceau un trai sărăcăcios și care trăiau de pe o zi pe alta. Cartierul avea un aspect arhaic, datorită dealurilor, râurilor și caselor simple. Oamenii munceau adesea și câte 16 ore pe zi, pe salarii mici, care le asigurau cu greu traiul. Cei mai mulți creșteau animale precum păsări, viței și porci, pentru a-și putea asigura o parte importantă din hrană.

În fragmentul următor, vă vom oferi o imagine ușor hazlie a situației din prima jumătate a secolului XX. Noi am păstrat textul original pe care l-am găsit, fără intervenții, pentru a reda autenticitatea vremurilor. Textul reprezintă o plângere făcută de cineva către organele competente și sună în felul următor:

„Cu onoare Vă raportăm, că in parcul Regina Maria nu ne putem apăra de peseri de casă, fiindcă locuitorii din jurul parcului bazat direct pe teritoriul parcului, a inceput la creșterea pasarelilor de casă in mod sistematic, dând drumul paserilor de casă in zori la parc, de unde pânăcând se fugăresc intro parte, pe partea ceialaltă a parcului, distrugând aproape toată lucrarea de grădinărie.

In anul curent cu o deosebită ingrijere, sa curătit șanțul de curgere depe lângă strada Valea Rosie, facândui malul asa, să aivă un aspect frumos. După câteva zile malul sanțului tot a fost scormonit de găini, pui si curci proprietatea locuitorilor din jurul parcului.

Nu odată se intâmplă, că bobocii de rață si puii vin până la grupuri de flori distrugâng grupul și plantația. Păzitorul parcului zilnic fugărește puii din parc dar ca să putem in aceste imprejurări păzi parcul de invazia peserilor d e casă, ar trebui să angajăm mai mulți păzitori, cari toată ziua să nu facă altceva, cât să fugărească peserile de casă.

O parte dintre proprietarii paserilor deja a fost somați de cătră păzitorul parcului, ca să nu dee drum paserilor in parc și săle ține in curtea lor, dar provocația păzitorului nu sa luat in mod serios si unii locuitori incă ia făcut si reproșuri.
Pentru a putea scuti si apăra parcul de invazia paserilor de casă, cu onoare Vă rugăm, să bineviți a avertiza locuitorii din jurul parcului că să nu dee drum paserilor in parc, iar pe păzitor al autoriza, ca paserile cari se vor găsi pe teritoriul parcului să-le poate inchide dacă le poate prinde si la caz dacă nu poate săle prinde, să-le poate lovi cu bâți sau piatră.”

Ca o concluzie a celor de mai sus, considerăm că textul este relevant pentru a înțelege că nici atunci (la fel ca acum, deși există în mod clar un progres în multe privințe) nu stăteam prea bine la capitolele legate de școală (în special modul în care scriem), disciplină și ordine socială, situație financiară și multe altele

Autor text – Horia Grebleș, Baia Mare Vintage