Internaționalul Demis Grigoraș a participat în ultimul weekend la Cupa României la beach handball, desfășurată în Baia Mare, competiție pe care a și câștigat-o alături de coechipierii din echipa CS Dr. Brown’s Baia Mare.
Cu această ocazie, Demis Grigoraș (Benfica Lisabona) a acordat un interviu, în exclusivitate, pentru www.24news.ro.
R.: A fost surpriză pentru spectatori prezența ta la această competiție. Cum a fost pentru tine această experiență?
D. Grigoraș: Trebuie să vă mărturisesc că este pentru prima dată când am jucat beach handball și a fost foarte interesant și distractiv. Am jucat alături de prieteni, Tudor Botea m-a invitat să particip. Te simți altfel când vii în Baia Mare, un oraș în care handbalul este sportul numărul unu. Toată lumea este cu ochii pe tine și ești văzut nu chiar ca o celebritate dar ca un jucător de handbal în adevăratul sens al cuvântului.
R.: Ai părăsit campionatul României în 2016, când ai plecat în Ungaria la Tatabanya KC, după care ai jucat în Franța la Chambéry SMB HB, iar acum ești în Portugalia la Benfica Lisabona. Cum ai caracteriza cei opt ani petrecuți în străinătate?
D. Grigoraș: În România nu aș fi putut experimenta așa ceva. Am jucat în Ungaria, Franța și Portugalia. Fiecare campionat are un stil diferit. Deși handbalul este același, se joacă diferit în fiecare țară. Am învățat foarte multe lucruri pe care, poate, dacă rămâneam în România nu le-aș fi învățat. Am fost bine primit peste tot, din toate punctele de vedere, oamenii m-au respectat. La rândul meu mi-am făcut treaba cât de bine am putut. Voi juca și în campionatul următor la Benfica Lisabona, mai am un an de contract.
R.: Ai rămas singurul internațional român care mai joacă în străinătate. Cum explici această situație? Nu au handbaliștii români calitate pentru a juca în campionate puternice?
D. Grigoraș: Nu pot să dau un răspuns clar. Depinde fiecare ce-și dorește. Eu mi-am dorit să plec în străinătate, să văd lumea și să joc în campionate puternice. Și în România lucrurile au evoluat. Nu înseamnă că eu am plecat să joc afară pentru că avem un campionat slab. După ce termin contractul cu Benfica nu știu ce se va întâmpla, dar aș dori să mă întorc în Franța. Nu se știe nimic, există și posibilitatea de a mă întoarce în România.
Ca și calitate, eu cred că jucătorii români sunt foarte buni. Acest lucru se vede și multă lume spune asta. Dar acest lucru depinde de ambiția fiecăruia. Poate salariile sunt mici în străinătate, poate handbaliștii români nu-și doresc să plece de acasă, confortul este mult mai important pentru ei. Acasă ai familie, ai prieteni. E foarte greu la început în străinătate până te adaptezi.
În schimb, străinilor le place în România, este frumos (n.r. zâmbește). Viața este mult mai ieftină decât în alte țări și câștigă mai bine.
R.: Cu echipa națională am ratat încă o calificare la Campionatul Mondial. În partida tur cu Cehia, de la Baia Mare, am condus cu șapte goluri. Ce s-a întâmplat?
D. Grigoraș: Am fost acolo și acest lucru m-a durut, m-a ofticat. Puteam să obținem o victorie clară și să le fie adversarilor mult mai greu în retur să revină. Nu pot să explic clar ce s-a întâmplat, este vorba despre handbal. Nu știu, am obosit, am greșit și ei au venit peste noi. Am comis două-trei greșeli și imediat ne-au taxat.
Momentan avem un antrenor nou (n.r. George Buricea) și sper că va avea timp, i se va da credit să poate face ceea ce dorește. Eu sunt de 11 ani la lotul național și am văzut tot ce se putea vedea. Am pierdut încă o calificare, cu Cehia, la Campionatul Mondial. Lumea are dreptate că am avut cel mai accesibil adversar dintre cei pe care-i puteam întâlni la baraj, dar Cehia este o echipă foarte puternică, prezentă an de an la turnee finale, cu jucători de top. Sigur, handbalul se joacă cu o singură minge, dar ca și valoare individuală, ca și experiență, Cehia este mult peste noi.
R.: Crezi totuși că echipa națională are viitor?
D. Grigoraș: Avem jucători tineri care au un potențial senzațional. Mă refer la Daniel Stanciuc și Călin Dedu, de exemplu. Avem și portari buni și vin din urmă câțiva jucători foarte buni pe postul de extremă. Numai că toți acești jucători trebuie să facă mai mult. Să vină un progres psihic, mental, să putem trece peste punctul în care ne aflăm. Există o presiune după atâtea calificări pierdute. Eu am încredere că pe viitor vor veni și rezultatele pe care ni le dorim.
Depinde de fiecare ce-și dorește. Dacă muncești o să ai. Nu pică nimic din cer. Trebuie să faci ceva în acest sens. La meciurile echilibrate, care se joacă cu intensitate mare, acolo se vede diferența dintre un jucător bun și unul foarte bun. Acolo se vede munca fiecăruia, cât de antrenat este fizic și psihic. La aceste meciuri presiunea este mult mai mare, mai ales dacă joci într-o sală cu 10.000 de oameni, în deplasare.
R.: Ce înseamnă handbalul pentru tine?
D. Grigoraș: Pe mine tata m-a dus la handbal la șapte ani. Toți anii aceștia care au trecut au fost senzaționali. Am cunoscut locuri noi, oameni noi. Să joci împotriva unor handbaliști pe care poate i-ai văzut poate doar la televizor, în niște săli senzaționale, imense, în cupe europene, a fost ceva deosebit pentru mine.
Este un sport care te educă. Înveți niște lucruri pe care, poate, nu le-ai învăța la fotbal. Te educi și tu pe tine. Înveți să câștigi lupta mentală și fizică cu adversarul, pe care trebuie să-l depășești. Apoi, dacă treci de adversar mai ai un portar în față și trebuie să ai soluții ca să-l învingi. Handbalul este un sport de ambiție, care te face să te autodepășești. Eu iubesc sportul acesta, pentru ambiția pe care trebuie să o am, meci de meci, zi de zi, la fiecare antrenament. Este ceva senzațional. Fac acest sport de 22 ani, din care 13 am jucat în prima ligă și nu m-am plictisit. Am un mic regret, că nu am plecat poate mai repede să joc în străinătate. Am 30 de ani și vreau să joc în continuare cât voi putea.
Marius CÎMPIAN
