Claudiu Iușan, biologul Parcului Național Munții Rodnei, continuă să ne arate unicitatea și diversitatea Munților Rodnei printr-o serie de postări extrem de interesante. Am aflat legendele care circulă despre lacul glaciar Iezer de forma hărții României, am aflat legenda trenului de dimineață (Maieru), iar aacum aflăm povestea celui care a fost Ioan Nepomuk.
„Preot ceh de origine germană care își va găsi sfârșitul în apele Vltavei (în Praga). Regina a venit la preot pentru a se spovedi – „Iartă-mă părinte pentru că am păcătuit…” Regele îl ia la rost pe reprezentantul Bisericii și îi cere să îi povestească tot ce a mărturisit regina. Preotul, sub protecția spovedaniei, respectă secretul. Regele, nemulțumit de răspunsul primit, îl pedepsește pe Ioan Nepomuk și apoi ordonă să fie aruncat în apele Vltavei. Mai târziu, preotul este sanctificat și devine Sfântul Ioan Nepomuk, protectorul Boemiei (locul său de origine), al preoților, corăbierilor, plutașilor și morarilor, al podurilor și al celor care păstrează o taină.
Legenda spune că Ioan Nepomuk a fost schingiuit și omorât, fiind aruncat în Vltava de pe „Podul Carol”, deoarece a respectat secretul sacramental al spovedei și nu a vrut să-i divulge regelui Wenzel păcatele mărturisite lui de soția regelui. În anul 1721 a fost canonizat de papa Benedict al XIII-lea (1724-1730). De aceea a devenit protector al celor care păstrează o taină. În toponimia locală există mine care poartă numele sfântului: Baia Nepomuk. În viața comunităților de mineri, păstrarea secretului avea o încărcătură sacră. Toponimia minieră cu rezonanță hagiografică reflectă experiența sacrului în viața comunității, implicând noțiunile de „fiinţă, semnificaţie şi adevăr” (Eliade, 2000). Având experiența muncii într-un spațiu în care viața le era mereu pusă în pericol, minerii au articulat un imaginar prin care sacrul mediază relaționarea cu lumea exterioară. „Prin experienţa sacrului, spiritul uman a sesizat diferenţa între ceea ce se revelă ca fiind real, puternic, bogat şi semnificativ şi ceea ce este lipsit de aceste calităţi, adică curgerea haotică şi periculoasă a lucrurilor, apariţiile şi dispariţiile lor fortuite şi vide de sens” (Eliade, 1969). Astfel, sfinții din hagiografia creștină care au intrat în toponimia minieră au atributele prin care sunt exprimate experiențele lor cotidiene: perseverența, dreptatea, păstrarea tainei, umilința”, arată Claudiu Iușan.
FOTO Claudiu Iușan/facebook
Dragoș HOJDA